,, Miorița” a fost preluată de la Alecu Russo și publicată de Vasile Alecsandri în anul 1850 în revista ,,Bucovina” și rămâne , de departe, capopdopera de necontestat a creației populare românești.
Deși este o baladă, deci operă epică, ,,Miorița”, prezintă, în mod mai puțin obișnuit, o originală împletire de epic, liric și dramatic, fapt ce îi conferă un plus de profunzime și de valoare artistică.
În buna tradiție a baladei populare, ,,Miorița” începe cu fixarea locului acțiunii:,,Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai...”Formula de început nu este însă una banală, tocită de uzul îndelungat, ci își păstrează , de-a lungul veacurilor, întreaga prospețime.
Spațiul baladei ,în singurătatea munților , și prefigurează tablouri cosmice care dau sufletului liniște și nemărginire.
În acest tărâm de neobișnuită frumusețe apar cei trei ciobani, care într-un moment al transhumanței, coboară cu turmele la vale.
Atenția cititorului este purtată nu atât asupra ciobanilor ungurean și vrâncean , care se sfătuiesc să-l omoare pe al treilea, ci în primul rând asupra ciobanului moldovean.
El este un tânăr puternic, de o frumusețe strălucitoare ,este harnic și iubitor de animale, pe care le privește cu dragoste , care la rândul lor își arată recunoștința.
Ciobănașul moldovean are și calități cu totul remarcabile:agerimea minții și imaginația specifice poporului român.
-Tensiunea dramatica apare în strigătul mioriței :,,Stăpâne,stăpâne” și care redă curajoasa înfruntare a omului cu moartea, lupta lui cu destinul.
Ciobanul moldovean nu se resemnează , nu se împacă cu moartea ,ciobanul mioritic nu se confruntă numai cu o moarte accidentală și prematură, ci cu moartea în general, căreia nici un om nu i se poate opune.
-Într-o stare de liniște , ciobanul moldovean găsește răgazul de a-și exprima dorințele testamentare.
-În primul rând, el stabilește locul și ritualul de înmormântare ; ciobanul moare în singurătățile munților și ale brazilor, departe de oameni și de obișnuitul ritual al înmormântării și este preluat aici de elementele naturii.
-Natura ia înfațișarea unei imense biserici, de proporții cosmice, în care se oficiază o grandioasă ceremonie nuptială ,iar personificarea,,soarele și luna / mi-au ținut cununa” ,dă dimensiunile cosmice ale acestui spectacol magnific.
-Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții constituie tema fundamentală a baladei, întrucât alegoria morții că nunta constituie soluția poetică și filozofică pe care o dă spiritualitatea românească gravelor probleme ale existenței.
-Astfel ,bocetul funerar se realizează din șuietul vântului, din sunetele fluierelor , din plânsul ,,cu lacrimi de sânge” al oilor.
-A doua dispoziție testamentară are legătură cu vârsta prematură a morții sale , care nu a parcurs toate momentele esențiale ale existenței: naștere, căsătorie și moarte.
-Integrarea ciobanului în ritmurile eterne ale naturii ,singurătatea sa nu va fi vegheată numai de obiectele și de ființele apropiate muncii sale , ci și de elementele universului:într-o natură -biserica, soarele și luna îi vor ține cununa, munții-preoți îl vor veghea în eternitate , stelele-făclii vor fi totdeauna prezente deasupra mormântului.
-Nunta cu moartea, reprezentată printr-o dublă alegorie, a vieții și a iubirii, este magica, având rolul de a transfigura moartea, de a o integra într-un ciclu natural.
-Ultimul motiv, cel al măicuței bătrâne, închide balada, printr-o căutare dramatică a celui dispărut, fără sorți de izbândă .
-Ciobănașul are trăsături fizice cărora le corespunde câte un element al naturii , culorile contrastante ale portretului ,,spuma laptelui” , ,,pana corbului”așază o blândă lumina pe chipul ciobănașului, de o rară frumusețe.
-Din punct de vedere stilistic, balada prezintă figuri de stil complexe, alcătuită din comparații, metafore și personificări, alegorii, melodicitatea rimei împerecheate sau a monorimei.
-Metafora centrală în aceste versuri ale baladei este aceea a morții,,mândra crăiasă” ,care este un epitet și inversiune poetică, explicată în sens popular de ideea căderii unei stele, semnificând, în moartea unei ființe umane.
