MAREA NEAGRĂ- descriere

                                                         


AȘEZARE- este  o   mare   de  tip  continental, fiind  cuprinsă  între  Europa  și  Asia, înconjurată  deci  de  uscat.
ORIGINEA-provine  din  vechea  Mare  Sarmatică  care  ocupă  o  suprafață  extinsă  din  Europa  și  Asia.
SUPRAFAȚA-462.535 km  pătrați  împreună  cu  M.Azov/ 413.000  km  pătrați  fără  M.Azov.
ADÂNCIMEA-maximă  este  de  2245  m,  în  partea   central-sudică, spre  țărmul turcesc, adâncimile  sub  50  de  metri  au  o  extindere  mai  mare  în  nord  și  în  vestul  Peninsulei  Crimeea  până  la  Burgas.
ŢĂRILE  RIVERANE- România, Ucraina, Federația  Rusă, Georgia, Turcia, Bulgaria.
ȚARMURILE-sunt  puţin  crestate  : are  puține   peninsule- Peninsula  Crimeea, puţine  insule-Insula  Şerpilor, Insula  Şacalin , puține  golfuri-G. Odessa, G.Burgas.
Aspectul  țărmurilor a  favorizat  dezvoltarea  oraşelor  cu  rol  portuar  sau  balnear: Constanța, Mangalia, Varna, Burgas( Bulgaria),Batumi, Suhumi( Georgia), Ialta, Sevastopol, Odessa(  Ucraina), Soci( Rusia)Istanbul, Samsun( Turcia).
REGIMUL  HIDROLOGIC-este influențat  de  poziția  ei  ca  mare  tipic  continentală, unde  variaţiile  și  oscilațiilor  de  nivel  determinate  de  bilanțul  hidrologic  sunt  foarte  lente, în  funcție  de  aportul  apelor  continentale, precipitațiilor  și  de  evaporația  și  scurgerea  în  Marea  Mediterană.
REGIMUL TERMIC/ TEMPERATURA  APELOR-diferă  de  la  suprafață  la  adâncime:
-până  la  180-200  m  adâncime  temperatura   apei  reflectă   variațiile  sezoniere  ale  temperaturii  aerului  , fiind  cu  1-2 grade C  mai  ridicată  decât  aceasta.
-în  adâncime, temperatura  medie  anuală  este  aproximativ  constantă, în  jur  de  9  grade  C
SALINITATEA-diferă  de  la  suprafață   la  adâncime:
-până  la  180-200  m  adâncime,  salinitatea  este  mai  redusă( 17-18%) datorită  aportului  de  ape  continentale -Dunărea, Nistru, Nipru, Don, în  nord  ajungând  chiar  la  10-12%
-sub  180-200  m  adâncime  , salinitatea  este  mai   ridicată ( 22-23%  și  chiar  25%  la  peste 1000 m), datorită   apelor  sărate  ce  vin  dinspre  Marea  Mediterană , care  rămân  la  fund,  fiind  mai  dense.
Pe  baza   caracteristicilor  fizico-chimice  se  diferențiază   două   straturi  de  apă:
-stratul  de  suprafață- până  la  180-200  m  adâncime, cu  temperatura  apei  variabilă   în  funcție  de  temperatura  aerului , cu  oxigen  dizolvat, cu  salinitate  mai  scăzută, cu  condiții  favorabile  pentru  dezvoltarea  organismelor(  strat  biotic)
-stratul   de  adâncime- de  la  180-200  m, cu  temperatura  apei  relativ constantă, cu  salinitate  mai  mare, lipsit  de  oxigen, cu  conţinut  ridicat  de  gaze  toxice( hidrogen  sulfurat) rezultate  din descompunerea  resturilor  vegetale  și  animale  căzute  de  la  suprafată , deci  cu  condiții  improprii pentru  dezvoltarea  formelor  de  viață (  strat  abiotic), aici  existând  doar  bacterii  anaerobe.
DINAMICA/ MIȘCĂRILE  APEI:
-valurile  sunt  provocate  de  vânturi ,mai  ales  cele  care  vin  din  nord-est, nord, est  și  sud-est,  acestea  sunt  mici, de  2-4  m, putând  atinge  la   furtuni  peste  6-8  m  înălțime.
-mareele  sunt  foarte  slabe ( 8-12  cm), ceea  ce  a  favorizat  formarea  deltei  la  gurile  Dunării
-curenții:-de  suprafață-ocazionali, determinați  de  direcția  vânturilor  și  configurația  bazinului marin. In  sectorul  românesc  curentul  are  direcția  NE-SV  și  a  contribuit  la  construirea  cordoanelor  litorale  care  au  format  grindurile  fluvio-maritime  din  Deltă, lagunele  și  limanurile  fluvio-maritime  de  pe  țărm.
               -de  descărcare- care  transferă  ,la  suprafață , apele  mai  puțin  sărate  din  Marea  Neagră în  Marea  Mediterană.
               - de  compensație- apele  mai  sărate  din  Marea  Mediterană  sunt  aduse  prin  Bosfor  în Marea  Neagră  pe  la  adâncime
VEGETAȚIA-este  reprezentată  prin  unele  plante,  mai  ales  alge, care  formează  adevărate  pajiști  submarine.
FAUNA-foarte  variată:  midii, stridii, creveți, crabi, meduze, mamifere ( delfinii), pești(  scrumbiile albastre, calcani, stavrizi, guvizi, hamsii, sturioni  care  se  găsesc doar  în  Marea  Caspică- morun, nisetru, păstruga, cega, rechini)
ȚĂRMUL  ROMÂNESC  AL  MĂRII  NEGRE- se  întinde  de  la  brațul  Musura, din  delta  secundară  a  Chiliei ( granița  cu  Ucraina)  până  la  Vama  Veche  ( granița  cu  Bulgaria), având  o  lungime  aproximativă  de  245  km  , variabilă  datorită  proceselor  de   abraziune  și  acumulare  marină.
-Prezintă două  sectoare  distincte:
1. Sectorul  nordic(  până  la  Capul  Midia) -este  un tărm  jos , cu  deltă,  lagune( Complexul  lagunar  Razim, format  din  lagunele  Razim, Zmeica, Golovița, Sinoe)  și  limanuri  maritime  (Babadag, Tașaul).
2.Sectorul  sudic ( între  Capul  Midia  și  Vama  Veche)  modelat  prin  abraziune  marină, este mai  înalt  ( 5-38 m), abrupt, sub  formă  de   faleze  dezvoltate  pe  calcare  și  loess  și  pe  alocuri  plaje. -Țărmul  rectiliniu  este  întrerupt   în  unele  locuri  de  mici  golfuri  ( lagune, limanuri), barate  de  cordoane  marine( Tașaul, Siutghiol, Techirghiol,  Mangalia)
PLATFORMA  CONTINENTALĂ  A  MĂRII  NEGRE- este  mai  extinsă   în  partea  de  N V(  în  dreptul  țărmurilor  Ucrainei  și  României, mai  ales  în  zona  Deltei)
-reprezintă  o  veche  câmpie  invadată  de  apele  mării  în  cuaternar,  așa  cum  o  dovedesc  văile  submarine (  vechi  cursuri  de  apă)  care  apar  în  continuarea  celor  de  pe  uscat.
-este  acoperită   cu  o  cuvertură   de  nisip  și  mâluri  de  origine  fluvio-marină
-în  urma  forajelor  efectuate  s-au  descoperit   hidrocarburi  în  aceste  depozite .
IMPORTANȚA  MĂRII  NEGRE-  transport  maritim,  domeniu  de  pescuit,  turism, resurse  de  hidrocarburi  etc.

BALTA ALBĂ-povestire de VASILE ALECSANDRI

                                               
                       


-Povestirea  ,,Balta  Albă”  reprezintă  una  dintre  cele  mai  izbutite  lucrări   în   proză  ale  lui  Vasile  Alecsandri  , care  evocă  un  tărâm   îndepărtat  de  lumea  civilizată, aproape  pustiu , remarcabil prin  sălbăticia  sa , vechile  ținuturi  ale  Brăilei, acoperite  de  praf, unde  existența  se  desfășoară  netulburată , în  ritmul  venirii  și  plecării  păsărilor   și  al  anotimpurilor. 
-Naraţiunea, având  structură  de  ,,povestire  în  povestire,,, începe  la  o cafea , în  atmosfera  vagă  de  banchet  platonician, mai  mulţi  prieteni  fiind  lungiți  pe  divanuri, după  obiceiul  oriental.
-Natura  este  adecvată  poveștilor, cerul având,, nori  vineti, care  se  spărgea  deasupra  Iașului, cu  gând  de  a-l  spăla  de  glod  și  de  păcate,,.
-Naratorul  este  un  tânăr  pictor   francez  , un  străin  care  întreprinde  un  voiaj  în  Orient  ,și  care   povestește  impresiile  din  timpul  călătoriei  prin  Valahia.
-Acesta, deşi  nu  știa  la  început  că  Moldova  și  Valahia  se  află  în  Europa , constată  cu  surprindere  că  oamenii  de  aici  sunt  civilizați  , că  nu  sunt  chiar  niște  sălbatici, chiar  canibali precum  cei  întâlniți  de  căpitanul  Cook  în  peregrinările  sale.
-Drumul  străinului  este  o  aventură   a   spațiului  :  el  pleacă  din   Paris,  ajunge  la  Viena  , apoi  se  îmbarca  pe  un  vapor  care  coboară  pe  Dunăre  până  la  Marea  Neagră  , fără  a  se  mai  opri  nicaieri  .
-La  consulatul  francez  din  Braila  află  că  există   o  ,,baltă   făcătoare  de  minuni,,, numită  Balta-Albă, care  vindecă  oamenii  de  boli  ce  păreau  incurabile.
-Munţii  plini  de  peşteri  ,pădurile  sălbatice  , ținuturile, Porților  -de -Fier  și  ale  orașului  Turnu-Severin  sunt  lucruri  de  mirare.
-Ceea  ce  nu  ştie  străinul  este  că   la  porțile  Europei  se  află   nu  Turcia  , ci  Valahia, iar  neștiința   francezului   nu  se   datorează   lipsei   de  strădanie  la  învățătură , ci  profesorului  său  de  geografie , care  nu  știuse  nici  el  acest  lucru.
-Văzute  din  mersul  vaporului , locurile  sunt  pline  de  un  pitoresc  aparte , dat  de  succesiunea  insolită   de   câmpii  și  de  bordeie.
-Intrând  într-un  teritoriu  străin, cu  atâtea  cunoştinţe  false  de  geografie  și  atâtea  prejudecăți, călătorul  se  așteaptă  la  mari  primejdii.
-Dar  ideile  sumbre  i  se  schimbă   la  întâlnirea  consulului  Franței  în  Valahia.
-De  acum  traseul  călătorului  se  modifică , la  auzul  unui  zvon  despre  o  baltă  făcătoare  de  minuni , care  atrage  mii  de  peregrini.
-Satele  sunt  aceleaşi  ca  peste  tot  , pline  de  o  linişte  în  care  oamenii  își  duc  o  viață  normală, fără  prea  mare zbucium .
-Călătoria  pană  la  acel  loc  plin de  minuni  este  dificilă  , cu  mijloace  precare  ,,cu  o   cutioară  plină  de  fan, pe  patru  roti  de  lemn  cu  schițile  stricate,,.
-Căruţa  , vehicul  nemaivăzut  de  francez  pană  atunci, este  trasa  de  patru  cai  mici , mânați  de,, un  om  sălbatic, bărbos, zdrențăros.”.
-Căruţa  nu  este  totuşi  de  ignorat  ca  mijloc  de  transport , căci  prinzand  brusc  viteza, francezul  este  surprins  si  aruncat  pe  spate ,,făcând  în  aer  o  tumba  neașteptată,, care  stârnește  râsul .
-Călătoria  devine  o  veritabilă  cursa cu  obstacole, francezul  fiind  răsturnat  pentru  a  doua  oară , cand căruţa   se  rupe  si  rămane  cu  trei  cai  , cu  trei  roti    si  cu  poștașul  și  cu  francezul  pe  jos.
-Postasul  sau  vizitiul    recupereaza  roata rupta, leagă  cei  trei  cai  de  restul  trasurii ,in  timp  ce  francezul  este  lăsat  în  mijlocul  pustietăților.
-In  cele  din  urma  , după  ce  stelele  si  luna   se  ridica  pe  cer , iar  comedia  drumului  se  sfarseste , francezul  și  poștaşul  ajung  la  capat, pe  malurile  unei  bălți  late.
-Așezarea  este  diferita  de  ceea  ce  francezul isi  inchipuise:aici  nu  se afla  nici  un  han unde  sa  mănânce, nici  paturi  elastice  pentru  odihnă.
-Primirea într-un  asemenea  loc  este  plină  de  pericole  și  peripeții:  străinul  este  înconjurat  de  ,,un  escadron  de  caini,,care  tin   neapărat  să-și  înfigă  colții  în  carne  de  francez  și  , in  plus, pare ca  nimeni  nu  se  afla  in   aceste  pustietati.
-Salvarea  vine in  limba  frantuzeasca, in  apropiere  auzindu-se  deodata  c,est  charmant! c,est adorable! c,est  original! motiv  pentru  care  francezul  crede  ca  a  intalnit  compatrioti  de-ai  lui.
-Vorbitorul, un  roman, il  va  striga pe  strajer, singurul  de  altfel  in  stare  sa-i  dea  ajutor  in  bezna  noptii.
-Intalnirea  dintre  cei  doi  este  de  asemenea  comica,: strajerul  este,,o  matahala  inalta, groasa, spatoasa, barboasa, fioroasa,,.
-Cei  doi  ca  sa  se  inteleaga  joaca  o  adevarata  pantonima: francezul  se  incordeaza  si  ia  o  poza  martiala, in  timp  ce  strajerul  ii  spune,,hai domnule,, cu  o  voce  groasa, menita  sa  impresioneze, in  timp  ce  il  conducea  catre  o  casa  unde  sa  innopteze.
-Dar  atitudinea  impunatoare  a  strainului  nu  tine  prea  mult, căci  francezul  se  loveste   cu fruntea  de  pragul   de  sus   al  ușii  și  este  azvârlit  din  nou  cu  zece  pași  înapoi.
-A  doua zi  , situațiile  imprevizibile  îl  surprind  din  nou  pe  vizitator.
-Francezul , care  nu  se  dumirise  in  ce  tara  intrase , evident  a  contrastelor  , observa  toalete   europene  și  șarete  venite  cu  tot  dichisul  din  locuri  încă  neștiute.
-Contrastul  este  cu  atat  mai  mare  , cu  cat  aici  se  afla  bogati  care  trag  din  ciubuc, alaturi  de  saraci  care  se  pârlesc  la  soare.
-Balta  este  plina  de  zgomote  , imaginile  unor  Venere  desprinse  din  apa  râului, într-un  ciudat  peisaj  paradisiac , sunt  exotice.
-In aceasta  multime  sunt  intalniti  si  salvatorii  francezului, care  isi  aude  propria  poveste  ,si,  care  devin  prieteni  cu  străinul  și  îi   dau  toate  explicațiile  necesare.
-Aventura  continua  , intrucat  cei  patru  calatori  ajung  la  o  casa  unde  servesc  mancaruri  in  acelasi  mod  in  care-l  servea  Lazarel din  ,,Zodia  Cancerului,,  pe  abatele  de  Marenne: batu in palme  si  trei  slugi  intrară  aducând  , unul  o  tablă  cu  pâine  albă, al  doilea  un  castron  cu  borș, iar  al  treilea  câteva  butelci  de  Bordeaux,,.
-Sunt aduse   și  alte  bucate  originale  ,iar  poziția  în  care  se  mănâncă  îl  încânta  pe  străin.
-Seara  ,aventura  nu  contenește , pentru  ca  vizitatorii  se duc  din  nou  pe  malul  bălții, cu  gândul  de  a  face  o  plimbare  cu  vaporul.
-Ideea  de  vapor  este  comică pentru  francez , fiindcă  în  locul  unei  mașinării  complicate  , vede   o  pluta  de  grinzi  , avand  un  cort  mare  drept  acoperiș  și  doua  roți  mici  de  moară  pe  laturile  ei, învârtite  de  patru  oameni.
-Pe  acesta  se  suie  vreo  treizeci  de  persoane, dame  si  cavaleri , precum  și  o  banda  de  lăutari  țigani.
-Surprizele  continua  când  străinul  ajunge  la  un  bal  mascat, desfășurat   la  Cazino   unde  participa  două  sute  de  persoane , toţi  cei  prezenţi aveau  toalete  și  maniere  foarte  civilizate  , dar  mai  ales  era  încântat  de  frumuseţea  tinerelor  românce, care  vorbeau  limba  franceză,, întocmai  ca  niște  pariziene” cu  ochi  fermecători , zâmbete  grațioase  , glasurile  lor  dulci  și  taliile  bine  făcute   ,și  unde  trăieşte  chiar  momente  de  fascinație.
-Întrebarea  de  la  sfârsitul  textului  este  retorică, plasând  întreaga   imagine  a  acestei  lumi  insolite  și  fermecătoare  într-un  spațiu  de  ambiguitate: ,,nu  știu  nici  acum  dacă  Valahia  este  o parte  a  unei  lumi  civilizate  sau  este  o  privinție  sălbatică”,unde  locuitorii  acestor ținuturi  , răsar  de  nicăieri, pentru  a  se  distra  foarte  puțin  și  dispar  într-un  mod  misterios  în  care  apăruseră.

PROCLAMAREA ȘI CUCERIREA INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI-eseu

                                                  



-România  rămânea vasală  față  de  Imperiul  Otoman , chiar  și   după  Unirea   Principatelor  și  reformele   din  deceniile  7  și  8  ale  secolului  al  XIX -lea .
-Țara  noastră  era  obligată  să  plătească  tribut  anual   sultanului  și  să  accepte  stăpânirea  otomană  în  Dobrogea   și  la  gurile  Dunării, astfel  că  independența  statului  era  obiectivul principal  pentru  prințul  Carol  I  și  miniștrii  săi.
-Între  anii  1859-1877, pentru  îndeplinirea  independenței , s-au  înființat  agenții  diplomatice  peste  hotarele  țării.
-S-a  adoptat  Statutul  Convenției  de  la  Paris, în  anul 1864, și   s-au   depus  eforturi  în  vederea  convingerii   sultanului  cu   scopul  obținerii  firmanului  de  investitură   a  domnitorului  Carol  I.
-În  toamna  anului  1866, acest  fapt  a  adus  recunoașterea  unirii  celor  două  țări  române, și  s-a  încheiat  Convenția  comercială   cu  Austro-Ungaria, în  anul  1875.
-Noua  criză  orientală (  1875-1876)  a  început   cu  răscoalele  antiotomane  din  Herțegovina, Bosnia  și  Bulgaria , urmate  de   declarația  de  război   a  Serbiei  și  Muntenegrului.
-Rusia   dorea   strâmtorile  către  Marea   Mediterană   și  s-a  decis  să   participe  la  război  de   partea  răsculaților . 
-Chiar  dacă  România  a  declarat  că  este  neutră   față  de  evenimentele  din  Balcani, înfruntarea efectivă  dintre  Rusia  și  Imperiul  Otoman  avea   toate   șansele  să  aibă  loc  pe  teritoriului românesc.
-O  alianță  cu  Rusia  ar  fi  ușurat  drumul  către  independență , iar  în  acest  scop, și-a  pregătit  arsenalul  de  război.
-Delegația  guvernamentală   română   a  plecat  în  Crimeea  să   discute  cu  țarul  Alexandru  al  II-lea  despre  poziția  țării  și  posibila  intrare  a  României  în  conflictul  ruso-turc , ce  urma  să  aibă  loc .
-La  data  de  4  aprilie  1877 ,România  a  semnat  Convenția  româno-rusă , prin  care  dădea  voie  armatelor partenere  să   treacă  prin  țară  în  schimbul  asigurării   integrității  teritoriale.
-La  data  de  12  aprilie 1877 ,Rusia  declara  război  otomanilor.
-Turcii  au  bănuit   înţelegerea   României   cu  Rusia, văzând  că  nu  reacționează   la  trecerea  trupelor  rusești  pe  teritoriul  românesc, și  au  început  bombardarea  orașelor  de  pe  malul  Dunării.
-Armata  română   a  reacționat , bombardând  Vidinul.
-Războiul  dintre  România  și  Imperiul  Otoman   începea  la  sfârșitul  lunii   aprilie  1877.
-La  data  de  9 martie  1877,  Camera  Deputaților  admite  independența  tării  prin  ruperea  legăturilor  cu  Poarta , în  ziua  următoare  Senatul  confirmând  acest  fapt  .   

ACȚIUNI DIPLOMATICE DIN EVUL MEDIU ȘI DE LA INCEPUTUL MODERNITĂȚII INTREPRINSE DE ROMANI

            



-ALIANȚA   ȚĂRII  ROMÂNEȘTI  CU  REGATUL  UNGARIEI  ÎMPOTRIVA  PORȚII(1395)

-Începutul  secolului  al  XIV-lea  este  marcat  de  conflictul iscat  între  statele  Europei  și  Înalta Poartă.
-În  acest  context, Țările  Române  s-au  aliniat  politicii  de  alianțe  antiotomane  ale  Ungariei  și  Poloniei, acestea  jucând  rolul  unor  adevărate  bastioane  de  rezistență  ale  creștinătății  în   fața  islamului  otoman.
-Astfel, s-a  încheiat  , în  anul  1395  tratatul  de alianță  dintre  Mircea  cel  Bătrân  și  regele  maghiar, Sigismund  de  Luxemburg .
-Intuind  de  la  începutul  domniei  sale  tendințele  expansioniste  ale  regatului  maghiar, Mircea  cel  Bătrân  a  încheiat  o  alianță  contra  Regatului  Ungar, cu  Vladislav  Jagiello,  regele  Poloniei  .
-Pericolul  comun , cel  otoman , care  amenința  atât  Țările  Române  cât  și  Regatul  Ungar, l-a  determinat  pe  Mircea  cel  Bătrân  să  ia  în  calcul  alianța   cu  Ungaria.
-Tratatul  de  alianță  a  fost  semnat  la  data  de  7  martie  1395, la  Brașov.
-Astfel, s-au  pus  bazele  primului  tratat  de  alianță  antiotomană  din  S-E Europei.

-ÎNFRÂNGEREA  OTOMANILOR    DIN  ANUL  1683 ( Viena)- a  inaugurat  o  lungă   perioadă  de  decădere  a  Imperiului  Otoman( 1683-1918).
-Pe  fondul  crizei  Imperiului  Otoman , cele  două  puteri , Austria  și  Rusia , au  dus  o  politică expansionistă  în  partea  de  răsărit  a  Europei .
-Poziția  geografică  a  Țărilor  Române   i-a   determinat  pe  domnitorii  români  Șerban  Cantacuzino , Constantin  Brâncoveanu  și  Dimitrie  Cantemir  să  caute  soluții  pentru  ieșirea  de   sub  dominația  otomană,   prin    adoptarea  unei  politici  de  apropiere   față  de  Rusia, Imperiul Habsburgic  sau  Polonia.
-La  baza  tratativelor  cu  aceste  puteri  a  stat  ideea  de  independență  a  Țărilor  Române și  de  respectare  a  vechilor   obiceiuri  existente .
-Domn  al  Țării  Românești  între  1678-1688,  Șerban  Cantacuzino   a   inițiat   tratativele   cu  Imperiul  Habsburgic.
-Eforturile  sale  au  fost  continuate  de  către  Constantin   Brâncoveanu ( 1688-1714), fără   mare  succes, datorită   refuzului  Austriei  de  a  da  garanțiile  militare  solicitate   de   către  domnul român.
-În   urma  păcii  de  la  Karlowitz, Transilvania    a  intrat  sub  stăpânirea  Austriei,  Tara  Românească    și  Moldova   fiind  nevoite  să  se  reorienteze  spre  alianța   cu  Rusia.
-În  luna    aprilie  a  anului  1711  , domnul  Dimitrie  Cantemir   a  încheiat   cu  Petru  cel  Mare  o  înţelegere , la  Luck , prin  care   era  prevăzută   ieșirea  Moldovei   de  sub  dominația  otomană, alianţa   ţării   cu  Rusia, necunoașterea    suveranității    și   a  integrității    Moldovei , precum  și  domnia    ereditară  în    familia   lui   Dimitrie    Cantemir.
-Războiul  ruso-otoman  s-a  sfârșit,   însă  , cu  înfrângerea  de  la  Stănilești   pe  Prut, iar  Cantemir  a   fost  obligat  să  se  refugieze  în  Rusia.
-La  scurt  timp ( 1714), își  pierde   tronul  și  viața  domnul   Constantin   Brâncoveanu.
-Aceste  împrejurări  au  determinat   Poarta  să   introducă  domniile    fanariote  în  Moldova   și  Țara  Românească.

ESEU DESPRE DIPLOMAȚIE ȘI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ȘI LA ÎNCEPUTURILE MODERNITATII IN SPATIUL ROMANESC

                      ESEU  DESPRE  DIPLOMAȚIE  ȘI  CONFLICT  ÎN    EVUL  MEDIU  ȘI  LA                                                 ÎNCEPUTURILE   MODERNITĂȚII  ÎN  SPAȚIUL  ROMÂNESC


-În  Evul  Mediu , principala instituție  centrală , atât  în  Moldova  cât  și  în  Țara  Românească, a  fost  domnia.
-Domnul  cârmuia  țara ,era  proprietarul întregului  pământ, era  judecătorul  și  conducătorul  suprem  al  armatei.
-Domnul  decidea  în   privința  politicii  externe  a  țării , putea  declara  război  și  încheia  pace  sau  tratate  cu  statele  vecine.
-În  plan  judecătoresc  , domnul  era  singurul  care  aplica  pedeapsa  cu  moartea  , fiind judecătorul  suprem  al  țării.
-La  nivele  inferioare  , justiția  era  împărțită   între  boieri  și  Sfatul  Domnesc.
-Instituția  domniei  se  legitima  prin  credință  că  puterea  venea  de  la  Dumnezeu , iar  originea  sa  era  divină.
-În  acest  sens, în  diferitele  probleme   de  politică  externă  ,domnul  se  intitula,,din  mila  lui  Dumnezeu, domn”..
-Domnul  percepea  dările , care    de  obicei, erau  destinate întreținerii  armatei  sau  plății  tributului impus  de  asupritori.
-La  conducerea  statului, domnul  era  ajutat  de  Sfatul  Domnesc , alcătuit   din: vornicul ,care  era   șeful curții  domnești , logofătul, care  era șeful  cancelariei  domnești , vistiernicul, care  era  șeful  visteriei  țării, spătarul, care  era  purtătorul spadei  domnești.
-Cea  mai  importantă  funcție  în  Sfat era  cea  a  Mitropolitului, urmată  de  dregătorii  importante, precum  aceea  de  Ban al  Olteniei , în  Tării   Românească ,respectiv Portar al  Sucevei, în  Moldova.
-Atributiile Sfatului  Domnesc erau variate : politice, fiscale, judecătorești.
-El  participa  la  încheierea  tratatelor  de  alianţă  cu  țările  vecine  sau  la  declararea  războiului.
-Consultarea  Sfatului  de  către  domn  și  ascensiunea  puterii  Sfatului  au  limitat , într-o  mare  măsură,  puterea  de  decizie  a  domnului.
-Din  secolul  al   XIV-lea , o   putere  politică  și  militară  nouă  se  afirma  în  Europa, respectiv  puterea  otomană.
-Spre  sfarsitul  secolului  al  XIV-lea  , otomanii  ajung  pană  la  Dunăre  și  amenință  în  mod  direct  Tarile   Romane  , care  au  adoptat  o  atitudine  defensivă, evitand  schimbarea  în  pașalacuri  turcești.
-Statutul politico-juridic  al  Țărilor  Romane  se  transforma  de  la  unul de  independența  la  unul  de  autonomie, relaţiile  cu  Imperiul  Otoman  fiind  reglementate prin  Capitulații.
-Situaţia  Ţărilor  Romane  a  fost  influenţată  de  jocul  de  interese al  marilor  puteri  creştine  din  vecinătate: Ungaria ,Polonia   și   Imperiul  Habsburgic  din  secolul  al  XVI-lea.
-Alături  de  statele  creştine  europene , Ţările  Romane  au  participat  la cruciadele  antiotomane, devenind  adevărate,,Porţi  ale  creștinitătii,,.
-La  sfarsitul   secolului  al  XIV-lea, voievodul  Tarii  Romanesti, Mircea  cel  Batran , a  inceput  politică de alianţă  cu  Regatul  Ungariei împotriva  otomanilor.
-La  data  de 7  martie  1395  , la  Brasov, domnitorul  semnează cu  regele  Ungariei  , Sigismund  de  Luxemburg, un  tratat  cu  caracter  antiotoman.
-Voievodul  Petru  I  Musat( 1375-  1391) a  demarat  începutul  relațiilor  dintre  Moldova  si  Polonia, pentru  a  contrabalansa  pericolul  reprezentat  de  Ungaria.
-Politica  aceasta  a  fost  continuata  de  alți  voievozi  moldoveni, ca  Alexandru  cel  Bun ( 1400-1432) sau  Ștefan  cel  Mare(  1457-1504).
-La  sfârșitul  secolului  al  XIV-lea , romanii   erau  implicați  direct în  lupta   antiotomană, participând la  susținerea  politicii  de  ,,cruciada  târzie”.
-Mircea  cel  Batran a  obtinut  victoria la  Rovine(  1395)  împotriva  otomanilor conduși  de  sultanul Baiazid  I  si  a  participat  la  cruciada  de  la  Nicopole(  1396), alături  de  Sigismund  de  Luxemburg, însă  creștinii  au  fost  înfrânți  aici  de  către  otomani.

DESCRIEREA MOLDOVEI- proză savantă- de Dimitrie Cantemir

                                      


-Proza   savantă  se  află  la  granița dintre  proza  științifică  și  cea  beletristică,  adică  îmbină  conținutul  bogat  în  informații  cu   evocarea,  descrierea, portretizarea, care  sunt  tehnici specifice  prozei  literare.
-,,Descrierea  Moldovei”  este  o  proză  savantă   deoarece  informațiile  despre așezarea, granițele, flora, fauna, religia  ,politica  și   locuitorii    Moldovei   sunt  descrise  într-un  limbaj literar, iar  moldovenii sunt  conturați   prin  adevărate   portrete  literare.
-,,Descrierea Moldovei  ”cu   titlul  original  ,,Descripțio   Moldaviae, ,,este prima lucrare monografică   a   Moldovei,   scrisă   în  limba  latină   în  1716,  pe  când   Dimitrie  Cantemir  se  afla  exilat  în   Rusia,   la   moșia  Dimitrovka    și  a    fost  tradusă  în  românește   abia  în  1825.
-Lucrarea  s-a  impus  prin  acuratețea  metodei  folosite, vastitatea  informației   concepția  modernă  monografică  , referitoare  la   cadrul  geografic, istoric,  social,  cultural   și   etnografic  al  Moldovei.
-Mai  mult  decât   atât , geografia  este  relevată   în  directă   relație  cu  istoria   și  economia, fiind  astfel   singura  scriere  de  acest  gen  în   literatura  veche.
-,,Descrierea  Moldovei” este  structurată  în  trei  părți:
I. Partea  geografică  are  7  capitole, fiecare  purtând  un  titlu   explicativ  pentru  conținutul  acestuia: ,,Despre  numele  cel  vechi  și  cel  de   acum  al  Moldovei,,  ,,Despre  apele  Moldovei”
,,Despre  munții  și  mineralele  Moldovei”.
II. Partea  politică  este  cea  mai  întinsă, conținând  19  capitole, fiecare  având  un  titlu  care  explică  aspectele   politice  și   etnografice  ilustrate: ,,Despre  alegerea  domnilor  în  Moldova”,Despre  oastea   moldovenească”,  ,,Despre  legile  Tarii Moldovei”, ,,Despre  năravurile   moldovenilor”, ,,Despre  obiceiurile  de  la  logodnă  și  de  la  nuntă”, ,,Despre  obiceiurile  de  îngropăciune  la   moldoveni”.
-III.  Despre  cele  bisericești   și  ale  învățăturii  în  Moldova  cuprinde  5  capitole,  ,,Despre  religia  moldovenilor”, ,,Despre  tagma  bisericească” ,  ,,Despre  mănăstirile  din   Moldova”, ,,Despre  graiul  moldovenesc”,  ,,Despre  literele  moldovenilor”.
-Prima  parte, cea  geografică  a  lucrării  se  referă, în  cele  7  capitole,  la  hotarele țării,  vecinii, clima, apele  ,ținuturile  și  târgurile  cele  mai  importante, munții  și  bogățiile  subsolului, câmpiile  și  pădurile, precum  și  fauna  sălbatică  și  domestică  a  Moldovei, schițând  pentru  prima  oară  harta  Moldovei.
-Astfel,  Dimitrie  Cantemir  relatează   legenda  întemeierii  Moldovei, povestind  cum  Dragoș, fiul  voievodului  Bogdan,  se  hotărî  să   plece  la  vânătoare  împreună   cu  trei  sute  de  oameni.
-Pe  drum, aceștia  au  întâlnit  ,,un  bou  sălbatic, numit  de  moldoveni  zimbru”, pe  care  l-au  fugărit  până   când  au  ajuns  la  poalele  munților.
-Cățeaua  de  vânătoare  Molda ,pe  care  Dragoș  ,,o  iubea  foarte  mult”, s-a  repezit  asupra  bourului, care  s-a  azvârlit  într-un  râu, unde  fiara  ucisă  a  fost  luată  de  apele  râului.
-În  amintirea cățelei,  Dragoș  pune  numele  de  Moldova  râului,   iar  locului  respectiv  îi  zice  Roman, după ,,numele seminției  sale, hotărând  ca  stemă   a  noului   său  principat, capul  bourului.
-Oamenii  au  numit  aceste  meleaguri  Moldova, după  numele  râului.
-Tot  în  această   primă    parte  a  lucrării,  Cantemir oferă  date  exacte  privind  așezarea  țării, manifestările  climaterice, principalele  târguri.
-Munții  Moldovei  sunt  bogați  în  minerale, între  care  sarea  și  fierul, iar  câmpiile  sunt  cultivate  cu  grâu,  ovăz   și  cu  pomi  roditori, viile  sunt  alese, iar  pădurile  au  în  belșug  lemn  de  lucru  și  lemne   de  foc.
-Animalele  domestice  și  sălbatice  sunt  reprezentate  de  turmele  de  cerbi, căprioare, capre  negre , vulpi, ursi  și  lupi,  și  de  trei  feluri  de  oi.
-Partea  politică , cea  mai  întinsă  și  cea  mai  cuprinzătoare , începe  cu  o  referire  la  chipul  în  care  este  cârmuită   țara   și  la  cei  mai  importanți  domnitori, considerând  ca  ,,domnia  lui  Ștefan  cel  Mare  a  fost  o  epocă   hotărâtoare  pentru  Moldova”.
-Înscăunarea  domnitorilor  se  făcea  după  descendența  ereditară, obicei  respectat  numai  până  la  al  șaselea  voievod,   apoi  li  s-a  dat  putere  boierilor  să  aleagă  domnul, dar  numai  cu  acordul  Porții.
-Cantemir  descrie  ritualul  înscăunării, în  care  un  rol  esențial  îl  are  mitropolitul  și  alte  fețe  bisericești , straiele  domnești,  caii, protocolul   primirii   la  curtea  domnească.
-Noul  domn  este  adus  la  Țarigrad  pentru  confirmarea  lui  de  către  Poartă, care  trimite  apoi  înștiințare  boierilor  din  țară.
-Referindu-se  la  boierii  din  Moldova  și  la  statutul  lor  social, Dimitrie  Cantemir  numește  funcțiile  importante  în  stat, logofătul  cel  mare, vornicul, hatmanul, postelnicul, spătarul, vistiernicul, descriind  atribuțiile  fiecărui  post  în  parte.
-Următoarele  capitole  cuprind  detalii despre  obiceiurile  de  la  curtea  domneasca, ale  vânătorilor  domnești, despre  înmormântarea  domnitorilor, despre  legile  țarii, la  care  veghea  divanul  de  judecată   al  domnului  și  al  boierilor.
-Un  capitol  impresionant   este  acela  în  care  autorul  dă   exemple  concrete  de  domnitori  și  sumele  de  bani  pe  care  le  achitau  turcilor.
-Autorul  consideră   că   cele  mai  evidente  trăsături  ale  moldovenilor  sunt  credința  cea  adevărată   și  ospeția,  firea  lor  cea  bună , iar  între  defecte   se  înscrie  proasta  creștere, accentuând  ca  trufia  și  semeția   sunt  ,,muma  și  sora  lor”, acestea  fiind  două  năravuri  dominante.
-Moldovenii  sunt  pricepuți  în  mânuirea  armelor ,știu   să  arunce  cu  sulița, la  începutul  luptei  sunt  entuziasmați  și  foarte  viteji, au  învățat  să   surprindă    adversarul, învingând   de  multe  ori  dușmanul.
-Femeile  lor  sunt  frumoase ,  și, atunci  când  devin  neveste, poartă  basmale.
-Moldovenii  consideră   că   Dumnezeu   le  hotărăște  ziua  morții,  asa  că   nu  se  tem  că    pot  muri  în  războaie,   iar  ospitalitatea  este  trăsătura  cea  mai  deosebită   și  specifică  moldovenilor.
-Deși  sunt    săraci  , nu  se  dau  înapoi  să    dea   de  mâncare   și  să   găzduiască   un  călător  timp  de  trei  zile  împreună  cu  calul  său.
-În  restul  capitolului  , Cantemir  se  referă  la  jocurile  populare  specifice  moldovenilor  , care  sunt  diferite decât  la  celelalte  neamuri, descriind  în  detaliu  hora, obiceiurile  populare  și  ritualurile  de  la  nunți   și  de  la    alte  sărbători.
-O  atenție  specială  o  acordă   călușului,   joc  bărbătesc  spectaculos, care  se  manifestă  o  dată  pe  an,  ,,între  înălțarea  la  cer  a  lui  Hristos  și  sărbătoarea  Rusaliilor”.
-Dimitrie  Cantemir  încheie   admirativ  pentru  puterea  pe  care  o  au  moldovenii  în  credința  și  în  farmece.
-În  ultima   parte  a operei, Dimitrie  dezvoltă   puterea  credinței  religioase, mai  întâi  în    zei, apoi  numai  în  Dumnezeu.
-Lăcașurile  de  cult  sunt  numeroase  în   Moldova, iar  domnitorii  sau  marii  boieri  obișnuiau  să-și  lase  averea, în  mod  egal , copiilor  lor  și  mănăstirii.

DESCRIEREA MOLDOVEI DESPRE NĂRAVURILE MOLDOVENILOR- de Dimitrie Cantemir

                                          



Prin ,,Descrierea  Moldovei”, Dimitrie  Cantemir   relizează o  frescă   socială, politică  și  economică  a  Moldovei  începând  cu  descinderea   din  rădăcina  daco-romană  până  în  zilele  sale.
-Capitolul  al   XVII-lea  ,,Despre  năravurile  moldovenilor ”, dă  contur  unui  portret   moral bazat pe  contraste, pe  excese   și  porniri   impulsive,  rezultând   o  armonioasă  unitate  a  contrariilor , devenită     mijloc de  rezistență   prin  vreme  a  unui  neam  vitregit  de  soartă , situat  în  calea tuturor   primejdiilor.
-Marele  cărturar  considera ca  este  mai  cu  folos  sa  le  arate  moldovenilor ,, cusururile  care-i  slutesc,,decat  sa-i  amageasca prin  ,,lingusiri blajine  si cu  dezvinovatiri dibace,,marturisind  ca  in afara de,,credinţă cea adevărată si  oaspeţie,, nu  prea  găseşte  ceva  de  lăudat.
-Întrucat  naravurile  bune  sunt  rare, moldovenii se  caracterizează   prin  trufie si  semeţie, lingusindu-se  repede si  impacandu-se cu adversarul.
-De  băutura nu  au prea  multă  greaţă,unde  petrecerile lor  ţineau, la  sărbători  sau  pe  vreme rea, pana  dimineata, dar  autorul  observa ca la  beţie nu-i  întrec  pe  munteni.
-Cu  toate acestea , moldovenii nu  au  cusururi mai  multe decat celelalte  popoare, unele  dintre ele  fiind  create si  de  locurile  de  mare  primejdie în  care  trăiesc.
-Mereu  aflati  la  pandă, în  lupta  cu  agresiunile din  toate  părţile, moldovenii  sunt  oameni  ai  armelor, avand  multă  pricepere,se  pricep  sa  poarte  suliţă, dar  totdeauna au izbutit  mai  mult  cu  spada.
-Numai  vanatorii  poarta  puşti  si  moldovenii  socotesc ca  este  un  lucru  de  ocară sa  folosească  aceasta  unealtă impotriva  dusmanului la  care  nu  ajungi nici  prin  meştesugul  războiului si  nici  prin  vitejie.
-Aşadar,  arma  de  foc  este  considerată un  lucru  diavolesc, de  care  nu  trebuie  sa  se  folosească împotriva  duşmanilor.
-În  lupta  sunt  la  început foarte viteji , dar  pot  deveni  ezitanti,,mai  moi,, daca  sunt  impinsi înapoi, dar  găsesc  de  multe  ori  calea, obtinand  astfel  victorii neasteptate.
-Fata  de  cei  invinsi sunt cand blanzi, cand  cruzi,dupa  firea  lor cea  nestatornică.
-In  schimb, crutarea  unui tatar  sau  a  unui  turc, din  partea  carora moldoveanul nu  prea  s-a  asteptat la lucruri  bune, nu  poate  tine  de  milostenia  crestineasca.
-Fata  de  oaspeţi , moldovenii au  o  grija  desavarsita: Chipul  cu  care  primesc oaspeţi straini  si drumeti  e  vrednic de  cea mai  mare lauda,,
-Durata  ospetiei tine  trei  zile ,constand  in mancare si gazduire, fara plata, atat pentru oaspete, cat  si  pentru  calul sau, iar pe  un strain il  primesc de parca ar fi  fratele  lor,,cu  fata  voioasa,,
-Drumetii sunt  primiti  cu  multa bucurie:,,Unii  asteapta  cu masa de pranz pana  la  al  noulea  ceas  din zi si, ca  sa  nu  manance  singuri, isi  trimit  slugile pe  ulite si  le  poruncesc  sa  pofteasca la  masa  drumetii pe  care  ii  intalnesc,,
-Dansurile  moldovenilor  sunt  diferite  de  ale  altor  neamuri, acestia nu  joaca  doar  cate doi  sau  cate  patru, ci  in  grupuri  mai  mari  ,, mai  multi  roata,,in  cel  mai  cunoscut joc, hora,practicata  indeosebi  la  nunti.
Alteori  moldovenii se  prind  intr-un   sir lung  si  fac  tot felul  de  intorsaturi, fruntea  si  coada  ramanand  ,,slobode,, denumirea unui  astfel  de  joc fiind , dupa  un  cuvant  polonez,,dant,,
-Dimitrie  Cantemir incheie  acest  capitol cu  jocul  calusarilor  , complex  si  fascinant, caruia  poporul ii  confera proprietati  magice,terapeutice, pe  care  scriitorul le  consemneaza cu  interes.