DESCRIEREA MOLDOVEI DESPRE NĂRAVURILE MOLDOVENILOR- de Dimitrie Cantemir

                                          



Prin ,,Descrierea  Moldovei”, Dimitrie  Cantemir   relizează o  frescă   socială, politică  și  economică  a  Moldovei  începând  cu  descinderea   din  rădăcina  daco-romană  până  în  zilele  sale.
-Capitolul  al   XVII-lea  ,,Despre  năravurile  moldovenilor ”, dă  contur  unui  portret   moral bazat pe  contraste, pe  excese   și  porniri   impulsive,  rezultând   o  armonioasă  unitate  a  contrariilor , devenită     mijloc de  rezistență   prin  vreme  a  unui  neam  vitregit  de  soartă , situat  în  calea tuturor   primejdiilor.
-Marele  cărturar  considera ca  este  mai  cu  folos  sa  le  arate  moldovenilor ,, cusururile  care-i  slutesc,,decat  sa-i  amageasca prin  ,,lingusiri blajine  si cu  dezvinovatiri dibace,,marturisind  ca  in afara de,,credinţă cea adevărată si  oaspeţie,, nu  prea  găseşte  ceva  de  lăudat.
-Întrucat  naravurile  bune  sunt  rare, moldovenii se  caracterizează   prin  trufie si  semeţie, lingusindu-se  repede si  impacandu-se cu adversarul.
-De  băutura nu  au prea  multă  greaţă,unde  petrecerile lor  ţineau, la  sărbători  sau  pe  vreme rea, pana  dimineata, dar  autorul  observa ca la  beţie nu-i  întrec  pe  munteni.
-Cu  toate acestea , moldovenii nu  au  cusururi mai  multe decat celelalte  popoare, unele  dintre ele  fiind  create si  de  locurile  de  mare  primejdie în  care  trăiesc.
-Mereu  aflati  la  pandă, în  lupta  cu  agresiunile din  toate  părţile, moldovenii  sunt  oameni  ai  armelor, avand  multă  pricepere,se  pricep  sa  poarte  suliţă, dar  totdeauna au izbutit  mai  mult  cu  spada.
-Numai  vanatorii  poarta  puşti  si  moldovenii  socotesc ca  este  un  lucru  de  ocară sa  folosească  aceasta  unealtă impotriva  dusmanului la  care  nu  ajungi nici  prin  meştesugul  războiului si  nici  prin  vitejie.
-Aşadar,  arma  de  foc  este  considerată un  lucru  diavolesc, de  care  nu  trebuie  sa  se  folosească împotriva  duşmanilor.
-În  lupta  sunt  la  început foarte viteji , dar  pot  deveni  ezitanti,,mai  moi,, daca  sunt  impinsi înapoi, dar  găsesc  de  multe  ori  calea, obtinand  astfel  victorii neasteptate.
-Fata  de  cei  invinsi sunt cand blanzi, cand  cruzi,dupa  firea  lor cea  nestatornică.
-In  schimb, crutarea  unui tatar  sau  a  unui  turc, din  partea  carora moldoveanul nu  prea  s-a  asteptat la lucruri  bune, nu  poate  tine  de  milostenia  crestineasca.
-Fata  de  oaspeţi , moldovenii au  o  grija  desavarsita: Chipul  cu  care  primesc oaspeţi straini  si drumeti  e  vrednic de  cea mai  mare lauda,,
-Durata  ospetiei tine  trei  zile ,constand  in mancare si gazduire, fara plata, atat pentru oaspete, cat  si  pentru  calul sau, iar pe  un strain il  primesc de parca ar fi  fratele  lor,,cu  fata  voioasa,,
-Drumetii sunt  primiti  cu  multa bucurie:,,Unii  asteapta  cu masa de pranz pana  la  al  noulea  ceas  din zi si, ca  sa  nu  manance  singuri, isi  trimit  slugile pe  ulite si  le  poruncesc  sa  pofteasca la  masa  drumetii pe  care  ii  intalnesc,,
-Dansurile  moldovenilor  sunt  diferite  de  ale  altor  neamuri, acestia nu  joaca  doar  cate doi  sau  cate  patru, ci  in  grupuri  mai  mari  ,, mai  multi  roata,,in  cel  mai  cunoscut joc, hora,practicata  indeosebi  la  nunti.
Alteori  moldovenii se  prind  intr-un   sir lung  si  fac  tot felul  de  intorsaturi, fruntea  si  coada  ramanand  ,,slobode,, denumirea unui  astfel  de  joc fiind , dupa  un  cuvant  polonez,,dant,,
-Dimitrie  Cantemir incheie  acest  capitol cu  jocul  calusarilor  , complex  si  fascinant, caruia  poporul ii  confera proprietati  magice,terapeutice, pe  care  scriitorul le  consemneaza cu  interes.