luni, 23 decembrie 2013

ACȚIUNI DIPLOMATICE DIN EVUL MEDIU ȘI DE LA INCEPUTUL MODERNITĂȚII INTREPRINSE DE ROMANI

            



-ALIANȚA   ȚĂRII  ROMÂNEȘTI  CU  REGATUL  UNGARIEI  ÎMPOTRIVA  PORȚII(1395)

-Începutul  secolului  al  XIV-lea  este  marcat  de  conflictul iscat  între  statele  Europei  și  Înalta Poartă.
-În  acest  context, Țările  Române  s-au  aliniat  politicii  de  alianțe  antiotomane  ale  Ungariei  și  Poloniei, acestea  jucând  rolul  unor  adevărate  bastioane  de  rezistență  ale  creștinătății  în   fața  islamului  otoman.
-Astfel, s-a  încheiat  , în  anul  1395  tratatul  de alianță  dintre  Mircea  cel  Bătrân  și  regele  maghiar, Sigismund  de  Luxemburg .
-Intuind  de  la  începutul  domniei  sale  tendințele  expansioniste  ale  regatului  maghiar, Mircea  cel  Bătrân  a  încheiat  o  alianță  contra  Regatului  Ungar, cu  Vladislav  Jagiello,  regele  Poloniei  .
-Pericolul  comun , cel  otoman , care  amenința  atât  Țările  Române  cât  și  Regatul  Ungar, l-a  determinat  pe  Mircea  cel  Bătrân  să  ia  în  calcul  alianța   cu  Ungaria.
-Tratatul  de  alianță  a  fost  semnat  la  data  de  7  martie  1395, la  Brașov.
-Astfel, s-au  pus  bazele  primului  tratat  de  alianță  antiotomană  din  S-E Europei.

-ÎNFRÂNGEREA  OTOMANILOR    DIN  ANUL  1683 ( Viena)- a  inaugurat  o  lungă   perioadă  de  decădere  a  Imperiului  Otoman( 1683-1918).
-Pe  fondul  crizei  Imperiului  Otoman , cele  două  puteri , Austria  și  Rusia , au  dus  o  politică expansionistă  în  partea  de  răsărit  a  Europei .
-Poziția  geografică  a  Țărilor  Române   i-a   determinat  pe  domnitorii  români  Șerban  Cantacuzino , Constantin  Brâncoveanu  și  Dimitrie  Cantemir  să  caute  soluții  pentru  ieșirea  de   sub  dominația  otomană,   prin    adoptarea  unei  politici  de  apropiere   față  de  Rusia, Imperiul Habsburgic  sau  Polonia.
-La  baza  tratativelor  cu  aceste  puteri  a  stat  ideea  de  independență  a  Țărilor  Române și  de  respectare  a  vechilor   obiceiuri  existente .
-Domn  al  Țării  Românești  între  1678-1688,  Șerban  Cantacuzino   a   inițiat   tratativele   cu  Imperiul  Habsburgic.
-Eforturile  sale  au  fost  continuate  de  către  Constantin   Brâncoveanu ( 1688-1714), fără   mare  succes, datorită   refuzului  Austriei  de  a  da  garanțiile  militare  solicitate   de   către  domnul român.
-În   urma  păcii  de  la  Karlowitz, Transilvania    a  intrat  sub  stăpânirea  Austriei,  Tara  Românească    și  Moldova   fiind  nevoite  să  se  reorienteze  spre  alianța   cu  Rusia.
-În  luna    aprilie  a  anului  1711  , domnul  Dimitrie  Cantemir   a  încheiat   cu  Petru  cel  Mare  o  înţelegere , la  Luck , prin  care   era  prevăzută   ieșirea  Moldovei   de  sub  dominația  otomană, alianţa   ţării   cu  Rusia, necunoașterea    suveranității    și   a  integrității    Moldovei , precum  și  domnia    ereditară  în    familia   lui   Dimitrie    Cantemir.
-Războiul  ruso-otoman  s-a  sfârșit,   însă  , cu  înfrângerea  de  la  Stănilești   pe  Prut, iar  Cantemir  a   fost  obligat  să  se  refugieze  în  Rusia.
-La  scurt  timp ( 1714), își  pierde   tronul  și  viața  domnul   Constantin   Brâncoveanu.
-Aceste  împrejurări  au  determinat   Poarta  să   introducă  domniile    fanariote  în  Moldova   și  Țara  Românească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu