MOROMETII- de Marin Preda

                                           

   Sublinierea  trăsăturilor  unui  text  narativ  și  încadrarea  acesteia  într-un  curent  literar, prin  ilustrarea  temei  și  a  viziunii  despre  lume  a  autorului.

-Romanul  ,,Moromeții” de  Marin  Preda  are  două  volume, primul  a  fost publicat  în  1955, iar  al  doilea  în  1967, ceea  ce  face  ca  acest  roman să  aparțină   perioadei  interbelice.

-Din  punct  de  vedere  al  construcției  și  al  viziunii  despre  lume, această  operă este  un  roman  realist-obiectiv, în  care structura este  circulară, asigurată  de  simetria  incipitului cu  finalul, tematica  este  rurală, acțiunea este încadrată  în  timp  și  spațiu, conflictele  sunt  puternice, viziunea  narativă este  obiectivă.

-Romanul reușește  să  reconstituie  imaginea satului  românesc într-o  perioadă  de  criză, în  preajma  celui  de-al  Doilea  Razboi  Mondial.

-Tema  principală  este  cea  a  familiei, surprinsă  într-un  proces iremediabil de  destrămare, la  care  se  adaugă  tema  timpului  sau  tema  iubirii.

-Axa  fundamentală  a  romanului (  volumul  I )  pe  care  este  așezată  actiunea  este  timpul  îngăduitor  , într-un  moment  de  răscruce  ,sub  presiunea  unor evenimente  necruțătoare.

-Acțiunea  romanului  este  plasată  spațial  în  comuna  Siliștea-Gumești din  județul  Teleorman  și  temporal  cu  trei  ani  înaintea celui  de-al  Doilea  Război  Mondial.

-În  centrul  romanului  se  află  Moromeții  , o  familie  numeroasă, cu  copii  proveniți  din   două  căsătorii.

-Catrina  îi  crescuse  de  mici, cu  greu , pe  cei  trei  băieți ai  lui  Moromote, care  încep  s-o  urască.

-Nemulțumirile  sunt  alimentate  permanent  de  când  copii  erau  mici  de  către  Guica, nemulțumită  de   căsătorie  lui  Moromete.

-La  rândul său, Ilie  Moromete  consideră  că  esențial  pentru  familia  sa  este să  păstreze  pământul  întreg   pe care  să-l  lase  apoi  fiilor  săi.

-Dar, Paraschiv  , Nilă  și  Achim  nu  înțeleg  această  dorință  a  tatălui  , ei  tânjind  după  independență  economică   și   câștig  rapid. 

-De  aici  vine  planul  secret  de  a  pleca  la  București  pentru  a-și  găsi  un rost, pus  în  practică mai  întâi  prin  plecarea  lui  Achim  cu  oile  și  apoi  prin  fuga  lui  Paraschiv  și  a  lui  Nilă  , cu  caii, din   finalul  romanului.

-Intervalul  surprins  se  derulează  de  la  începutul  verii  până la sfârșitul  ei  și  poate  fi  segmentat  în  trei  părți: primul  ține  de  sâmbătă  seara  până duminică  noapte, conține  scene  care  ilustrează  monografic  viața  satului (cina, tăierea  salcâmului, întâlnirea  duminicală  din  poiana  lui  Iocan, hora), al  doilea  se  derulează  pe  parcursul  a  doua  săptămâni, începând  cu  plecarea  lui   Achim  cu  oile,  la  București,  iar  al  treilea  episod  ține  de  la  începutul  secerișului   până  la   sfârșitul  verii, când Nilă  și  Paraschiv  fug  la  București  cu  caii.

-Romanul  prezintă   un  conflict  puternic  care  evoluează  pe  mai  multe  direcții: conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  fii  săi  din  prima  căsătorie, Paraschiv, Nilă  și  Achim; conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  soția  sa  Catrina; conflictul  dintre  Moromete  și  sora  sa  Maria, zisă  Guica.

-Conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  fii  săi  din  prima  căsătorie  apare  conturat  încă  de  la  început, din  scena  cinei, unde  așezarea   membrilor  familiei  la  masă  este  semnificativă  pentru  relațiile  dntre  ei  și  are  la  bază  dezacordul  dintre  tată  și  fii  săi  din  prima  căsătorie, provenit  din   viziuni  diferite  asupra  vietii  și  a  valorilor.

-Dacă  tatăl  prețuiește  armonia   familiei, liniștea  casei, băieții  valorizează  banul   și  puterea  pe  care  acesta  o  dă.

-Cel  de-al  doilea  conflict, între  Moromete  și  soția  sa  Catrina, are  la  bază  o  promisiune  neonorată  de  soț, aceea  de  a  trece  casa  și  pe  numele  Catrinei.

-În  timpul  secetei  de  după  Primul  Război  Mondial, Catrina  vânduse   un pogon  din  lotul  ei, pentru  a  întreține  familia, iar  Moromete  îi  făcuse  atunci  promisiunea  de  a  o  trece  în  actele  casei, fapt  care  a  fost   amânat  mereu , spre  disperarea  femeii  care,  după  moartea  soțului , se  și  vedea  alungată  de  către  fii  vitregi.

-Conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  sora  sa  are  la   bază  dorința  neîmplinită  a   acesteia  ca  fratele  să  nu  se  mai  fi   recăsătorit ,iar  ea  să fi  avut  grijă  de  cei  trei  băieți.

-Faptul  că  Moromete  nu  a  ascultat-o  a  făcut  să  îl  urască  și  să-l  învrăjbească  și  pe  cei  trei  fii  împotriva  tatălui  și  pe  cei  trei  fii  împotriva  tatălui  și  a  mamei  vitrege.

-Scena  cinei  este  semnificativă  pentru evoluția conflictelor din  sânul  familiei ,la  masă  copiii  se  așează  astfel: cei  trei  frați  vitregi  stăteau  spre partea   din  față  a  tindei, Catrina  stătea  întotdeauna  lângă  vatră ,lângă  ea  îi  avea  pe  Niculae, Ilinca  și  Tita, copii  făcuți  cu  Moromete.

-Moromete  stătea  parcă  deasupra  tuturor ,locul  său arată  că  tatăl  este  stăpânul  familiei , el  decide  cu  privire  la  soarta  acesteia, rol  care  va  fi  contestat   de  cei  trei  fii  prin  dorința  de  a  ieși  de  sub  autoritatea  tatălui  într-un  mod  care   frânge  echilibrul  familiei.

-O  altă  scenă  semnificativă  pentru   procesul  de  degradare  a   familiei  tradiționale  este  cea  a  tăierii  salcâmului , primul  semn  al  unor  vremuri  grele   pentru  Ilie  Moromete.

-Salcâmul  ,martor și  păstrător     al  vieții  țărănești  anunță  prin   sfârșitul  său   prăbușirea  satului   tradițional și  al  familiei  Moromete, amenințată  de schimbările  aduse  de  vremuri.

-Destrămarea  familiei  Moromete  este  extinsă  și  în  cel  de-al  doilea  volum, prin  încercările  tatălui  de  a-și  convinge fii   să  se  întoarcă   în  sat, încercări  sortite  eșecului , căci  băieții   își   făcuseră   un  rost  în  capitală: Paraschiv lucra  ca  sudor  la  tramvaie, Nilă  era  sudor  la  un   bloc  și  Achim avea  un  mic  magazin  alimentar .

-La  rândul  său, Catrina  supărată  pe  încercările  lui  Moromete  de  a-și readuce  fii ,îl  părăsește  și  se  duce  să  locuiască  la  fiica  ei  din  prima  căsătorie.

-Destrămarea  familiei  continuă  cu  moartea  lui  Nilă  la  război, și  cu schimbările  pe  care  noua  orânduire  comunistă   le  aduce  în  sat.

-În  concluzie , prin  destinul  familiei  Moromete, Marin  Preda   surprinde  în mod  semnificativ   viața  satului  românesc  din  preajma  și  după  cel  de-al  Doilea  Război  Mondial, perioadă  de  răscruce  pentru  întreaga  societate românească  confruntată   cu  legile  istoriei, cu  timpul  care  nu  mai  are  răbdare cu  oamenii.

ALEXANDRU LĂPUȘNEANU

                                       
                                                             -comentariu-


”Alexandru  Lăpușneanu” este  capodopera  lui  Costache  Negruzzi  și  modelul  de  referință  al  nuvelei  istorice  românesti.
-Publicată  în  anul  1840 , în  revista ,,Dacia  literară ”, nuvela  corespunde  programului  romantic  al  acesteia, în  primul  rând  prin  valorificarea  unor  fapte  din  istoria  națională  și  prin  crearea  de  tipuri  vii, puternice, sfâșiate  lăuntric  de  tendințe  și  manifestări  contrare.
-Pentru  crearea  acestei  nuvele, scriitorul  se  inspiră  din  cronica  lui  Grigore  Ureche, „Letopisețul  Țării  Moldovei” , capitolul  ,,Cănd  au  omorat   Alixandru -Vodă  47  de  boieri,” descriind  una  dintre  cele mai  sângeroase  pagini  din  istoria  națională .
-Ca  specie  epică  ,nuvela  are  un  singur  fir  narativ, urmărind  un  conflict  unic, între  domnitor  și  boierii  trădători, personajele  nu  sunt  numeroase, fiind  caracterizate  succint  și  viguros,în  funcție  de  contribuția  lor  la  desfășurarea  acțiunii.
-Naratorul  este  obiectiv  și  omniscient, iar  narațiunea  se  realizează  la  persoana  a  -III-a   ,timpul  narativ  este  cronologic, bazat  pe  relatarea  în  ordine  a  derulării  evenimentelor  situate  într-un  trecut  istoric, iar  spațiul  este  Moldova  secolului  al XVI-lea.
-Mreaja  puterii  , care  îl  cuprinde  pe  Lăpușneanul , este  înșelătoare :ca  atâția oameni  de-a  lungul  istoriei ,el  ajunge  la  apogeu, apoi  se  prăbușește  .
-Toate  măririle, toate  excesele  și  cruzimile  , într-un  perfect  stil  baroc,  duc  în  cele  din  urmă  la căderea  personajului  principal.
-Ca  nuvelă  exemplară, ,,Alexandru  Lăpușneanu” își  concentrează   toate  luminile  asupra personajului  principal , în  scopul  conturării  trăsăturilor  sale  caracteristice.
-De  altfel, aceasta   și   este  deosebirea  esențială  a  nuvelei  de  povestire.
-Figură  complexă  , demonică   stranie , crudă  ca  și  vremea  în  care  trăiește  ,Alexandru  Lăpușneanul   este  unul  dintre  personajele  tragice  al  istoriei  romănilor.
-Lăpușneanul  este, ca  atâția  domnitori    care  nu  au  putut  ajunge  la  puterea  si   faima  lui  Ștefan  cel  Mare  sau   Mihai  Viteazul , un  personaj  istoric  minor  într-o  epocă   decadentă  ,venit   rușinos  în  țară   cu  ajutor  străin , pentru  a  pune  ordine  în  interesele  boierilor  .
-Capitolul   întâi  se  deschide  cu   venirea   în   Moldova   a  lui  Lăpușneanu ,hotărât  să  ocupe, pentru  a  doua  oară, tronul  tării.  
-În  prima  domnie, el  fusese  izgonit  de  către  Despot-Vodă, ucis  la  rândul  său  de  către  Ștefan  Tomșa.
-Alexandru  Lăpușneanul  adunase  o  armată  numeroasă, cu  care  venise  în  Moldova   ca  să-l  izgonească  pe  Tomșa  și  să-și  ia  înapoi  scaunul  domnesc.
-Boierii  care-l  trădaseră  în  prima  domnie  îl  întâmpină  pe  Lăpușneanul  la  graniță, aproape  de  Tecuci: vornicul  Moțoc, spătarul  Spancioc  și  Stroici.
-Lăpușneanul  fiind  hotărât  să  se  instaleze  pe  tronul  Moldovei  cu  orice  preț  ,  care  având  în  spate  sprijinul  turcilor, dă  o  replică  memorabilă, de  un  cinism  rar  întâlnit:,,Dacă  voi  nu  mă  vreți, eu  va  vreu... și  ,dacă voi  nu  mă  iubiți , eu  vă  iubesc  pre  voi și  voi  merge  ori  cu  voia, ori  fără voia  voastră”,.
-Lăpușneanu  este o  figură  palidă  , un  epigon  care  introduce  hoarda  pustiitoare  în  țară, statornicind  astfel  o  nouă  eră  de  sclavie  și  de  sărăcie  pentru  popor.
-Lăpușneanu  îi  reprimă   pe  boierii  care  nu  îl  acceptă  în  numele  unei  pretinse   ocrotiri  a  poporului  de  jos.
-Un  singur  boier  i  se  alătură, de  la  început  cu  umilință  , dar  nu  fără  oarecare  viclenie, noului  domnitor.
-Moțoc  este  al  doilea  personaj  machiavelic  al  nuvelei  , care  îșî  epuizeaza  viața  în  nesfărșite  conflicte  și  intrigi  de  culise, remarcat  însă  de  domnitor  la  adevărată  lui  valoare.
-El  este  capabil  de  cele  mai  abominabile  fapte  pentru  a-și  realiza   scopurile.
-Mai  inteligent decât  el  , Lapușneanul  îl  menține  însă  în  preajmă, ca  unealtă  în  planurile  diabolice  de  răzbunare  puse  la  cale, sacrificându-l  la  momentul  potrivit.
-Încă  de  la  începutul  nuvelei,  se  instituie  o  subtilă  relație între  călău  și  victimă.
-Părăsit  de  boieri, Ștefan  Tomșa  fuge  în  Valahia, iar  norodul, sperând  într-o viață  mai  bună, se  bucură  de  schimbările  survenite.
-Ca  orice  tiran  obsedat  de  puterea  absolută, Lăpușneanul  iși reprimă  cu  violență  și  cruzime  adversarii: arde cetățile  în  care  s-ar  putea  adăposti, le  ia, sub  diverse  pretexte  și  învinuiri, averile .
-Capitolul  al  doilea, în  care  se  înfățișează  toate  acestea, introduce  în  scenă  un  alt  personaj, pe  doamna  Ruxanda, căreia  i  se  face  un  portret  remarcabil, după  toate  regulile  clasice  ale  compoziției: biografie, portret  fizic,  dialog  ,din  care  se  desprind  trăsături  morale  definitorii.
-Doamna  Ruxanda, soția  lui  Alexandru  Lăpușneanul  înspăimântată  de  cruzimile și  crimele  înfăptuite  de  soțul  său, îl  roagă  să  nu  mai  verse  sânge  și  să  înceteze  cu  omorurile, fiind impresionată de  cuvintele văduvei  unui  boier ucis, care  o  amenințase.
-Fiica   lui  Petru  Rareș, ea  este  martoră  la  procesul  de  decădere  a  neamului  Mușatinilor, implicit  a  Moldovei, frații  săi, Iliaș  și Ștefan, fiind  domni  nevrednici: primul  își  trădează  religia, trecănd  la  mahomedalism, iar  al  doilea  , desfrănat  și  el  ,sărăcește  țara de  bucate  și  de  negoț  și  piere  ucis  de  boieri.
-Ruxanda  este  un  personaj  romantic, înscris  într-un  cămp  de  forță  care  generează  mari  tensiuni.
-Fiind  stăpânită  de  frică  și  de  o  mare  îngrijorare  pentru  viața  copiilor  săi,ei  înșiși amenințați  de  furia  dementă  a  lui  Lăpușneanu, ea  îl  înfruntă  cu  demnitate, fiind  capabilă  de  mari  decizii, care  determină cursul  acțiunii: în  capitolul al  doilea îi cere  domnului să  pună capăt vărsării  de  sănge, iar  în  finalul  nuvelei  acceptă să-și  otrăvească  soțul și  mântuiește   țara  de  asuprirea  lui.
-Episodul  uciderii  boierilor    din  capitolul  al  treilea, reprezintă  punctul  culminant al  cruzimii  si  fărădelegilor  noului  stăpân al țării.
-Sala  de  ospăț ,expresie  la  scară  redusă  a  unei lumi  inferioare  , plină  de  intrigi  ,devine  un  fel  de  anticameră  a  infernului.
-Veveriță , boierul  cel  patriot, este  omorât tocmai  atunci  când  încearcă  să  se  smulgă din  infernul  patimilor și  al  urii  instaurate  de  Lăpușneanul, închinând  în  semn  de  pace ,în cinstea  voievodului.
-Imaginea  măcelului  este  o  Judecată  de  Apoi  pe care  Alexandru  Lăpușneanul  și-o  asumă prin  uzurpare, prin  impostură.
-De  judecata  finală  nu  scapă  nici  boierul  cel  mai  ticălos al  vremii, vornicul  Moțoc.
-Scena  morții  sale  este  un   exemplu  de  manipulare  a  maselor  în  timpul  unei  mișcări  sociale.
-Ca  orice  tiran, Lăpușneanul  știe  că  prostimea  este  potolită  cu  spectacole, și  acceptă  să-l  sacrifice  pe ,,acest  bătrân ticăloșit  în  rele”, aruncându-l mulțimii  înfuriate.
-Aclamațiile  mulțimii  sunt  însă  înșelătoare ,căci  ea  își  poate schimba  repede  idolii.
-Curând, în  ciuda  acestei  aparente  victorii  și  pacificări  a  țării, și  steaua  lui  Lăpușneanul  începe  să  apună , peste  cătiva  ani  sosind  și  momentul  ca  el  să  coboare  de  pe  soclu.
-Voința  imensă  de  a  domina, de  a  se  impune  în  istorie  nu  este  susținută  de  o  forță  fizică pe  măsură, ființa  umană  este  prea  fragilă  pentru  a  se  impune  în  fața  timpului  și  a  rosturilor  neștiute  ale  lumii.
-Lăpușnenul  cade  grav  bolnav.
-Capitolul  ultim  al  nuvelei, al  patrulea  , prezintă  agonia  acestuia  și  pedeapsa  capitală  care, ca  o   ironie  a  soartei,  se  întoarce  acum  asupra  lui.
-Judecății  divine  careia  aparent  i  se  supune,  prin  trecerea  la  călugărie, i  se  adaugă  judecata  umană,  a  celor  năpăstuiți  prin  actele  de  rara  cruzime  ale domnului.
-Agenții  pedepsei  sunt  tocmai  boierii   care  au  scăpat  ca  prin  minune  de  măcel, Spancioc  și  Stroici,  cu  binecuvântarea  mitropolitului   Teofan  și  participarea  ezitantă  și  înfricoșată  a  doamnei  Ruxanda, care  în  cele  din  urmă  are  puterea  de  a-i  întinde  cupa  cu  otravaă.
-Nuvela  excelează   în  prezentarea  unor  scene   prin  exces   de  cruzime, prin  scena  în  care   Spancioc  și  Stroici   îi  toarnă   muribundului  otrava  pe  gât, descleștându-i   dinții  cu  vârful  cuțitului.
-După  ce  îi  execută  pe  cei  47  de  boieri,  le  aruncă  trupurile  pe  fereastră  , el  le  orânduiește , cu  propriile mâini , capetele  expuse   impersonal  pe  masa  de  ospăț ,într-un  fel  de  piramidă  a  vieții și  morții.
-Nuvela ,,Alexandru  Lăpușneanul” este  o  reflecție  asupra  destinului ,asupra  tentațiilor  și  limitelor  ființei  umane  care  nu  își  găsește  echilibrul  și  forța  de  a-și  reprima  fantasmele  lăuntrice  și  instinctele  infernale.