BALTA ALBĂ-povestire de VASILE ALECSANDRI

                                               
                       


-Povestirea  ,,Balta  Albă”  reprezintă  una  dintre  cele  mai  izbutite  lucrări   în   proză  ale  lui  Vasile  Alecsandri  , care  evocă  un  tărâm   îndepărtat  de  lumea  civilizată, aproape  pustiu , remarcabil prin  sălbăticia  sa , vechile  ținuturi  ale  Brăilei, acoperite  de  praf, unde  existența  se  desfășoară  netulburată , în  ritmul  venirii  și  plecării  păsărilor   și  al  anotimpurilor. 
-Naraţiunea, având  structură  de  ,,povestire  în  povestire,,, începe  la  o cafea , în  atmosfera  vagă  de  banchet  platonician, mai  mulţi  prieteni  fiind  lungiți  pe  divanuri, după  obiceiul  oriental.
-Natura  este  adecvată  poveștilor, cerul având,, nori  vineti, care  se  spărgea  deasupra  Iașului, cu  gând  de  a-l  spăla  de  glod  și  de  păcate,,.
-Naratorul  este  un  tânăr  pictor   francez  , un  străin  care  întreprinde  un  voiaj  în  Orient  ,și  care   povestește  impresiile  din  timpul  călătoriei  prin  Valahia.
-Acesta, deşi  nu  știa  la  început  că  Moldova  și  Valahia  se  află  în  Europa , constată  cu  surprindere  că  oamenii  de  aici  sunt  civilizați  , că  nu  sunt  chiar  niște  sălbatici, chiar  canibali precum  cei  întâlniți  de  căpitanul  Cook  în  peregrinările  sale.
-Drumul  străinului  este  o  aventură   a   spațiului  :  el  pleacă  din   Paris,  ajunge  la  Viena  , apoi  se  îmbarca  pe  un  vapor  care  coboară  pe  Dunăre  până  la  Marea  Neagră  , fără  a  se  mai  opri  nicaieri  .
-La  consulatul  francez  din  Braila  află  că  există   o  ,,baltă   făcătoare  de  minuni,,, numită  Balta-Albă, care  vindecă  oamenii  de  boli  ce  păreau  incurabile.
-Munţii  plini  de  peşteri  ,pădurile  sălbatice  , ținuturile, Porților  -de -Fier  și  ale  orașului  Turnu-Severin  sunt  lucruri  de  mirare.
-Ceea  ce  nu  ştie  străinul  este  că   la  porțile  Europei  se  află   nu  Turcia  , ci  Valahia, iar  neștiința   francezului   nu  se   datorează   lipsei   de  strădanie  la  învățătură , ci  profesorului  său  de  geografie , care  nu  știuse  nici  el  acest  lucru.
-Văzute  din  mersul  vaporului , locurile  sunt  pline  de  un  pitoresc  aparte , dat  de  succesiunea  insolită   de   câmpii  și  de  bordeie.
-Intrând  într-un  teritoriu  străin, cu  atâtea  cunoştinţe  false  de  geografie  și  atâtea  prejudecăți, călătorul  se  așteaptă  la  mari  primejdii.
-Dar  ideile  sumbre  i  se  schimbă   la  întâlnirea  consulului  Franței  în  Valahia.
-De  acum  traseul  călătorului  se  modifică , la  auzul  unui  zvon  despre  o  baltă  făcătoare  de  minuni , care  atrage  mii  de  peregrini.
-Satele  sunt  aceleaşi  ca  peste  tot  , pline  de  o  linişte  în  care  oamenii  își  duc  o  viață  normală, fără  prea  mare zbucium .
-Călătoria  pană  la  acel  loc  plin de  minuni  este  dificilă  , cu  mijloace  precare  ,,cu  o   cutioară  plină  de  fan, pe  patru  roti  de  lemn  cu  schițile  stricate,,.
-Căruţa  , vehicul  nemaivăzut  de  francez  pană  atunci, este  trasa  de  patru  cai  mici , mânați  de,, un  om  sălbatic, bărbos, zdrențăros.”.
-Căruţa  nu  este  totuşi  de  ignorat  ca  mijloc  de  transport , căci  prinzand  brusc  viteza, francezul  este  surprins  si  aruncat  pe  spate ,,făcând  în  aer  o  tumba  neașteptată,, care  stârnește  râsul .
-Călătoria  devine  o  veritabilă  cursa cu  obstacole, francezul  fiind  răsturnat  pentru  a  doua  oară , cand căruţa   se  rupe  si  rămane  cu  trei  cai  , cu  trei  roti    si  cu  poștașul  și  cu  francezul  pe  jos.
-Postasul  sau  vizitiul    recupereaza  roata rupta, leagă  cei  trei  cai  de  restul  trasurii ,in  timp  ce  francezul  este  lăsat  în  mijlocul  pustietăților.
-In  cele  din  urma  , după  ce  stelele  si  luna   se  ridica  pe  cer , iar  comedia  drumului  se  sfarseste , francezul  și  poștaşul  ajung  la  capat, pe  malurile  unei  bălți  late.
-Așezarea  este  diferita  de  ceea  ce  francezul isi  inchipuise:aici  nu  se afla  nici  un  han unde  sa  mănânce, nici  paturi  elastice  pentru  odihnă.
-Primirea într-un  asemenea  loc  este  plină  de  pericole  și  peripeții:  străinul  este  înconjurat  de  ,,un  escadron  de  caini,,care  tin   neapărat  să-și  înfigă  colții  în  carne  de  francez  și  , in  plus, pare ca  nimeni  nu  se  afla  in   aceste  pustietati.
-Salvarea  vine in  limba  frantuzeasca, in  apropiere  auzindu-se  deodata  c,est  charmant! c,est adorable! c,est  original! motiv  pentru  care  francezul  crede  ca  a  intalnit  compatrioti  de-ai  lui.
-Vorbitorul, un  roman, il  va  striga pe  strajer, singurul  de  altfel  in  stare  sa-i  dea  ajutor  in  bezna  noptii.
-Intalnirea  dintre  cei  doi  este  de  asemenea  comica,: strajerul  este,,o  matahala  inalta, groasa, spatoasa, barboasa, fioroasa,,.
-Cei  doi  ca  sa  se  inteleaga  joaca  o  adevarata  pantonima: francezul  se  incordeaza  si  ia  o  poza  martiala, in  timp  ce  strajerul  ii  spune,,hai domnule,, cu  o  voce  groasa, menita  sa  impresioneze, in  timp  ce  il  conducea  catre  o  casa  unde  sa  innopteze.
-Dar  atitudinea  impunatoare  a  strainului  nu  tine  prea  mult, căci  francezul  se  loveste   cu fruntea  de  pragul   de  sus   al  ușii  și  este  azvârlit  din  nou  cu  zece  pași  înapoi.
-A  doua zi  , situațiile  imprevizibile  îl  surprind  din  nou  pe  vizitator.
-Francezul , care  nu  se  dumirise  in  ce  tara  intrase , evident  a  contrastelor  , observa  toalete   europene  și  șarete  venite  cu  tot  dichisul  din  locuri  încă  neștiute.
-Contrastul  este  cu  atat  mai  mare  , cu  cat  aici  se  afla  bogati  care  trag  din  ciubuc, alaturi  de  saraci  care  se  pârlesc  la  soare.
-Balta  este  plina  de  zgomote  , imaginile  unor  Venere  desprinse  din  apa  râului, într-un  ciudat  peisaj  paradisiac , sunt  exotice.
-In aceasta  multime  sunt  intalniti  si  salvatorii  francezului, care  isi  aude  propria  poveste  ,si,  care  devin  prieteni  cu  străinul  și  îi   dau  toate  explicațiile  necesare.
-Aventura  continua  , intrucat  cei  patru  calatori  ajung  la  o  casa  unde  servesc  mancaruri  in  acelasi  mod  in  care-l  servea  Lazarel din  ,,Zodia  Cancerului,,  pe  abatele  de  Marenne: batu in palme  si  trei  slugi  intrară  aducând  , unul  o  tablă  cu  pâine  albă, al  doilea  un  castron  cu  borș, iar  al  treilea  câteva  butelci  de  Bordeaux,,.
-Sunt aduse   și  alte  bucate  originale  ,iar  poziția  în  care  se  mănâncă  îl  încânta  pe  străin.
-Seara  ,aventura  nu  contenește , pentru  ca  vizitatorii  se duc  din  nou  pe  malul  bălții, cu  gândul  de  a  face  o  plimbare  cu  vaporul.
-Ideea  de  vapor  este  comică pentru  francez , fiindcă  în  locul  unei  mașinării  complicate  , vede   o  pluta  de  grinzi  , avand  un  cort  mare  drept  acoperiș  și  doua  roți  mici  de  moară  pe  laturile  ei, învârtite  de  patru  oameni.
-Pe  acesta  se  suie  vreo  treizeci  de  persoane, dame  si  cavaleri , precum  și  o  banda  de  lăutari  țigani.
-Surprizele  continua  când  străinul  ajunge  la  un  bal  mascat, desfășurat   la  Cazino   unde  participa  două  sute  de  persoane , toţi  cei  prezenţi aveau  toalete  și  maniere  foarte  civilizate  , dar  mai  ales  era  încântat  de  frumuseţea  tinerelor  românce, care  vorbeau  limba  franceză,, întocmai  ca  niște  pariziene” cu  ochi  fermecători , zâmbete  grațioase  , glasurile  lor  dulci  și  taliile  bine  făcute   ,și  unde  trăieşte  chiar  momente  de  fascinație.
-Întrebarea  de  la  sfârsitul  textului  este  retorică, plasând  întreaga   imagine  a  acestei  lumi  insolite  și  fermecătoare  într-un  spațiu  de  ambiguitate: ,,nu  știu  nici  acum  dacă  Valahia  este  o parte  a  unei  lumi  civilizate  sau  este  o  privinție  sălbatică”,unde  locuitorii  acestor ținuturi  , răsar  de  nicăieri, pentru  a  se  distra  foarte  puțin  și  dispar  într-un  mod  misterios  în  care  apăruseră.