DESCRIEREA MOLDOVEI- proză savantă- de Dimitrie Cantemir

                                      


-Proza   savantă  se  află  la  granița dintre  proza  științifică  și  cea  beletristică,  adică  îmbină  conținutul  bogat  în  informații  cu   evocarea,  descrierea, portretizarea, care  sunt  tehnici specifice  prozei  literare.
-,,Descrierea  Moldovei”  este  o  proză  savantă   deoarece  informațiile  despre așezarea, granițele, flora, fauna, religia  ,politica  și   locuitorii    Moldovei   sunt  descrise  într-un  limbaj literar, iar  moldovenii sunt  conturați   prin  adevărate   portrete  literare.
-,,Descrierea Moldovei  ”cu   titlul  original  ,,Descripțio   Moldaviae, ,,este prima lucrare monografică   a   Moldovei,   scrisă   în  limba  latină   în  1716,  pe  când   Dimitrie  Cantemir  se  afla  exilat  în   Rusia,   la   moșia  Dimitrovka    și  a    fost  tradusă  în  românește   abia  în  1825.
-Lucrarea  s-a  impus  prin  acuratețea  metodei  folosite, vastitatea  informației   concepția  modernă  monografică  , referitoare  la   cadrul  geografic, istoric,  social,  cultural   și   etnografic  al  Moldovei.
-Mai  mult  decât   atât , geografia  este  relevată   în  directă   relație  cu  istoria   și  economia, fiind  astfel   singura  scriere  de  acest  gen  în   literatura  veche.
-,,Descrierea  Moldovei” este  structurată  în  trei  părți:
I. Partea  geografică  are  7  capitole, fiecare  purtând  un  titlu   explicativ  pentru  conținutul  acestuia: ,,Despre  numele  cel  vechi  și  cel  de   acum  al  Moldovei,,  ,,Despre  apele  Moldovei”
,,Despre  munții  și  mineralele  Moldovei”.
II. Partea  politică  este  cea  mai  întinsă, conținând  19  capitole, fiecare  având  un  titlu  care  explică  aspectele   politice  și   etnografice  ilustrate: ,,Despre  alegerea  domnilor  în  Moldova”,Despre  oastea   moldovenească”,  ,,Despre  legile  Tarii Moldovei”, ,,Despre  năravurile   moldovenilor”, ,,Despre  obiceiurile  de  la  logodnă  și  de  la  nuntă”, ,,Despre  obiceiurile  de  îngropăciune  la   moldoveni”.
-III.  Despre  cele  bisericești   și  ale  învățăturii  în  Moldova  cuprinde  5  capitole,  ,,Despre  religia  moldovenilor”, ,,Despre  tagma  bisericească” ,  ,,Despre  mănăstirile  din   Moldova”, ,,Despre  graiul  moldovenesc”,  ,,Despre  literele  moldovenilor”.
-Prima  parte, cea  geografică  a  lucrării  se  referă, în  cele  7  capitole,  la  hotarele țării,  vecinii, clima, apele  ,ținuturile  și  târgurile  cele  mai  importante, munții  și  bogățiile  subsolului, câmpiile  și  pădurile, precum  și  fauna  sălbatică  și  domestică  a  Moldovei, schițând  pentru  prima  oară  harta  Moldovei.
-Astfel,  Dimitrie  Cantemir  relatează   legenda  întemeierii  Moldovei, povestind  cum  Dragoș, fiul  voievodului  Bogdan,  se  hotărî  să   plece  la  vânătoare  împreună   cu  trei  sute  de  oameni.
-Pe  drum, aceștia  au  întâlnit  ,,un  bou  sălbatic, numit  de  moldoveni  zimbru”, pe  care  l-au  fugărit  până   când  au  ajuns  la  poalele  munților.
-Cățeaua  de  vânătoare  Molda ,pe  care  Dragoș  ,,o  iubea  foarte  mult”, s-a  repezit  asupra  bourului, care  s-a  azvârlit  într-un  râu, unde  fiara  ucisă  a  fost  luată  de  apele  râului.
-În  amintirea cățelei,  Dragoș  pune  numele  de  Moldova  râului,   iar  locului  respectiv  îi  zice  Roman, după ,,numele seminției  sale, hotărând  ca  stemă   a  noului   său  principat, capul  bourului.
-Oamenii  au  numit  aceste  meleaguri  Moldova, după  numele  râului.
-Tot  în  această   primă    parte  a  lucrării,  Cantemir oferă  date  exacte  privind  așezarea  țării, manifestările  climaterice, principalele  târguri.
-Munții  Moldovei  sunt  bogați  în  minerale, între  care  sarea  și  fierul, iar  câmpiile  sunt  cultivate  cu  grâu,  ovăz   și  cu  pomi  roditori, viile  sunt  alese, iar  pădurile  au  în  belșug  lemn  de  lucru  și  lemne   de  foc.
-Animalele  domestice  și  sălbatice  sunt  reprezentate  de  turmele  de  cerbi, căprioare, capre  negre , vulpi, ursi  și  lupi,  și  de  trei  feluri  de  oi.
-Partea  politică , cea  mai  întinsă  și  cea  mai  cuprinzătoare , începe  cu  o  referire  la  chipul  în  care  este  cârmuită   țara   și  la  cei  mai  importanți  domnitori, considerând  ca  ,,domnia  lui  Ștefan  cel  Mare  a  fost  o  epocă   hotărâtoare  pentru  Moldova”.
-Înscăunarea  domnitorilor  se  făcea  după  descendența  ereditară, obicei  respectat  numai  până  la  al  șaselea  voievod,   apoi  li  s-a  dat  putere  boierilor  să  aleagă  domnul, dar  numai  cu  acordul  Porții.
-Cantemir  descrie  ritualul  înscăunării, în  care  un  rol  esențial  îl  are  mitropolitul  și  alte  fețe  bisericești , straiele  domnești,  caii, protocolul   primirii   la  curtea  domnească.
-Noul  domn  este  adus  la  Țarigrad  pentru  confirmarea  lui  de  către  Poartă, care  trimite  apoi  înștiințare  boierilor  din  țară.
-Referindu-se  la  boierii  din  Moldova  și  la  statutul  lor  social, Dimitrie  Cantemir  numește  funcțiile  importante  în  stat, logofătul  cel  mare, vornicul, hatmanul, postelnicul, spătarul, vistiernicul, descriind  atribuțiile  fiecărui  post  în  parte.
-Următoarele  capitole  cuprind  detalii despre  obiceiurile  de  la  curtea  domneasca, ale  vânătorilor  domnești, despre  înmormântarea  domnitorilor, despre  legile  țarii, la  care  veghea  divanul  de  judecată   al  domnului  și  al  boierilor.
-Un  capitol  impresionant   este  acela  în  care  autorul  dă   exemple  concrete  de  domnitori  și  sumele  de  bani  pe  care  le  achitau  turcilor.
-Autorul  consideră   că   cele  mai  evidente  trăsături  ale  moldovenilor  sunt  credința  cea  adevărată   și  ospeția,  firea  lor  cea  bună , iar  între  defecte   se  înscrie  proasta  creștere, accentuând  ca  trufia  și  semeția   sunt  ,,muma  și  sora  lor”, acestea  fiind  două  năravuri  dominante.
-Moldovenii  sunt  pricepuți  în  mânuirea  armelor ,știu   să  arunce  cu  sulița, la  începutul  luptei  sunt  entuziasmați  și  foarte  viteji, au  învățat  să   surprindă    adversarul, învingând   de  multe  ori  dușmanul.
-Femeile  lor  sunt  frumoase ,  și, atunci  când  devin  neveste, poartă  basmale.
-Moldovenii  consideră   că   Dumnezeu   le  hotărăște  ziua  morții,  asa  că   nu  se  tem  că    pot  muri  în  războaie,   iar  ospitalitatea  este  trăsătura  cea  mai  deosebită   și  specifică  moldovenilor.
-Deși  sunt    săraci  , nu  se  dau  înapoi  să    dea   de  mâncare   și  să   găzduiască   un  călător  timp  de  trei  zile  împreună  cu  calul  său.
-În  restul  capitolului  , Cantemir  se  referă  la  jocurile  populare  specifice  moldovenilor  , care  sunt  diferite decât  la  celelalte  neamuri, descriind  în  detaliu  hora, obiceiurile  populare  și  ritualurile  de  la  nunți   și  de  la    alte  sărbători.
-O  atenție  specială  o  acordă   călușului,   joc  bărbătesc  spectaculos, care  se  manifestă  o  dată  pe  an,  ,,între  înălțarea  la  cer  a  lui  Hristos  și  sărbătoarea  Rusaliilor”.
-Dimitrie  Cantemir  încheie   admirativ  pentru  puterea  pe  care  o  au  moldovenii  în  credința  și  în  farmece.
-În  ultima   parte  a operei, Dimitrie  dezvoltă   puterea  credinței  religioase, mai  întâi  în    zei, apoi  numai  în  Dumnezeu.
-Lăcașurile  de  cult  sunt  numeroase  în   Moldova, iar  domnitorii  sau  marii  boieri  obișnuiau  să-și  lase  averea, în  mod  egal , copiilor  lor  și  mănăstirii.