miercuri, 8 ianuarie 2014

MIORIȚA- comentariu


,,  Miorița” a  fost  preluată  de  la  Alecu  Russo  și  publicată de  Vasile  Alecsandri  în  anul  1850  în  revista  ,,Bucovina” și  rămâne  , de  departe, capopdopera  de  necontestat  a  creației  populare  românești.
Deși este  o  baladă, deci  operă  epică, ,,Miorița”, prezintă, în  mod  mai  puțin  obișnuit, o  originală  împletire  de  epic, liric  și  dramatic, fapt  ce  îi conferă un  plus  de  profunzime   și  de  valoare  artistică.
 În buna  tradiție a  baladei  populare, ,,Miorița” începe  cu  fixarea  locului  acțiunii:,,Pe-un picior  de  plai/ Pe-o  gură  de  rai...”Formula  de  început  nu  este  însă  una  banală, tocită  de  uzul  îndelungat, ci  își  păstrează , de-a  lungul  veacurilor, întreaga  prospețime.
Spațiul   baladei  ,în  singurătatea munților , și  prefigurează  tablouri  cosmice   care  dau  sufletului  liniște  și  nemărginire.
În  acest  tărâm de  neobișnuită  frumusețe  apar  cei  trei ciobani, care  într-un  moment  al  transhumanței, coboară  cu  turmele  la  vale.
 Atenția  cititorului  este  purtată  nu  atât  asupra  ciobanilor  ungurean  și  vrâncean  , care  se  sfătuiesc  să-l  omoare pe  al  treilea, ci  în primul  rând asupra  ciobanului moldovean.
El  este  un tânăr puternic, de  o  frumusețe  strălucitoare ,este  harnic  și  iubitor  de  animale, pe  care le  privește  cu  dragoste , care  la  rândul  lor  își  arată  recunoștința.
Ciobănașul  moldovean   are  și  calități  cu  totul  remarcabile:agerimea  minții  și  imaginația specifice  poporului  român.
-Tensiunea  dramatica  apare  în  strigătul  mioriței :,,Stăpâne,stăpâne”  și  care  redă  curajoasa înfruntare a  omului  cu  moartea, lupta   lui  cu  destinul.
Ciobanul  moldovean   nu  se  resemnează , nu  se  împacă  cu  moartea ,ciobanul  mioritic  nu  se  confruntă   numai  cu  o moarte  accidentală   și  prematură,  ci   cu  moartea  în  general, căreia  nici  un  om  nu  i  se   poate   opune.
-Într-o  stare  de  liniște ,  ciobanul  moldovean  găsește răgazul  de  a-și   exprima  dorințele  testamentare.
-În  primul  rând,  el  stabilește  locul  și  ritualul de  înmormântare ; ciobanul  moare  în  singurătățile  munților și  ale  brazilor, departe  de  oameni  și  de  obișnuitul   ritual  al  înmormântării  și  este  preluat  aici  de  elementele   naturii.
-Natura ia  înfațișarea  unei  imense  biserici, de  proporții  cosmice, în  care  se  oficiază  o grandioasă  ceremonie  nuptială ,iar  personificarea,,soarele  și  luna /  mi-au  ținut  cununa” ,dă  dimensiunile  cosmice  ale  acestui  spectacol  magnific.
-Atitudinea  ciobanului   moldovean  în  fața  morții  constituie  tema  fundamentală  a  baladei, întrucât  alegoria  morții  că   nunta  constituie   soluția  poetică   și  filozofică   pe  care  o  dă   spiritualitatea  românească  gravelor  probleme  ale  existenței.
-Astfel ,bocetul  funerar  se  realizează   din  șuietul  vântului, din  sunetele  fluierelor , din  plânsul  ,,cu  lacrimi  de  sânge” al  oilor.
-A  doua  dispoziție  testamentară   are  legătură  cu  vârsta  prematură  a  morții sale , care   nu  a  parcurs  toate  momentele  esențiale  ale  existenței: naștere, căsătorie  și  moarte.
-Integrarea  ciobanului  în  ritmurile  eterne  ale  naturii ,singurătatea   sa  nu  va  fi  vegheată   numai  de   obiectele  și  de  ființele  apropiate  muncii  sale  , ci  și  de  elementele  universului:într-o natură  -biserica, soarele  și  luna  îi  vor  ține  cununa,  munții-preoți  îl  vor  veghea  în  eternitate , stelele-făclii vor  fi totdeauna   prezente  deasupra  mormântului.
-Nunta  cu  moartea, reprezentată   printr-o  dublă   alegorie, a  vieții  și  a  iubirii, este  magica, având  rolul  de  a  transfigura  moartea, de a  o  integra într-un ciclu  natural.
-Ultimul  motiv, cel  al  măicuței  bătrâne, închide balada, printr-o  căutare  dramatică  a  celui  dispărut, fără  sorți  de  izbândă .
-Ciobănașul  are  trăsături  fizice  cărora  le  corespunde  câte  un  element  al  naturii  , culorile  contrastante  ale  portretului  ,,spuma  laptelui” , ,,pana  corbului”așază  o  blândă  lumina  pe  chipul  ciobănașului, de  o  rară  frumusețe.
-Din  punct  de  vedere  stilistic, balada  prezintă   figuri  de  stil  complexe, alcătuită  din  comparații, metafore  și  personificări, alegorii, melodicitatea   rimei  împerecheate   sau  a  monorimei.
-Metafora   centrală  în   aceste  versuri  ale  baladei   este  aceea  a  morții,,mândra  crăiasă” ,care  este  un  epitet  și  inversiune   poetică, explicată  în  sens  popular   de  ideea  căderii  unei  stele, semnificând, în  moartea  unei   ființe   umane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu