-Instaurarea domniilor fanariote , după 1711, provocase un considerabil impact asupra societății românești, marcat printr-o intrare mai profundă a Principatelor în lumea Orientului, după ce dobândiseră sentimentul europenității lor , prin scrierile lui Dimitrie Cantemir și stolnicul Constantin Cantacuzino.
-În practica politică internă se remarcă în timpul domniilor fanariote, tendința de a supune controlului boierimii problemele financiare, ceea ce semnifică un atribut al Stărilor.
-Practica consultării Stărilor prin instituțiile reprezentative s-a manifestat mai cu seamă în vremea Mavrocordaților, când Adunările de Stări erau chemate să legitimeze politica de reforme.
-Constantin Mavrocordat( 1730-1769) , a domnit alternativ în Moldova și Țara Românescă, a început având aprobarea Porții, aplicarea programului de reorganizare a instituțiilor fiscale, administrative și judiciare în spiritul de raționalizare a statului.
-Programul politic prin revendicările lui naționale , a reușit, în fața revoluției lui udor Vladimirescu, să solidarizeze întregul corp social al națiunii.
-Programul mișcării lui Tudor Vladimirescu , ,,Cererile norodului românesc”( 1821), era în aparență îndreptat împotriva fanarioților, nu a Porții.În realitate alungarea grecilor era doar primul pas pe calea cuceririi independenței.
-Boierii au continuat acțiunile și după înfrângerea mișcării lui Tudor obținând pentru țară câștiguri prețioase.
-În 1821 și 1822 ei au redactat nu mai puțin de 75 de memorii și proiecte de reformă, pe care le-au înaintat rușilor, turcilor și austriecilor, cerând recunoașterea drepturilor naționale și, în primul rând reacordarea dreptului de a avea domni pământeni.
-Drept consecință a acestor acțiuni în septembrie 1822, Poarta a acceptat înlocuirea fanarioților , numindu-l pe Grigore Ghica ca domn al Țării Românești și pe Ioniță Sandu Sturdza , domn al Moldovei.
-Revenirea la domniile pământene a însemnat și începutul unei mișcări de regenerare națională.
-După crearea statului român modern , era necesară obținerea independenței acestuia, fie pe cale diplomatică, fie pe cale militară.
-La 4 aprilie 1877 s-a semnat Convenția româno-rusă, care prevedea trecerea armatei ruse prin România ,spre Balcani. Rusia se obliga să respecte drepturile politice și integrarea teritorială a României .
-La scurt timp după semnarea Convenției româno-ruse, Rusia a început războiul cu Turcia, refuzând cooperarea militară cu România.
-L 9 mai 1877, în urma afirmațiilor de independență făcute în Camera( Adunarea) Deputaților de către ministrul de externe Mihail Kogălniceanu , Parlamentul a proclamat independența României și starea de război cu Turcia.
-În februarie 1878 s-a încheiat tratatul de pace de la San Ștefano , dintre Rusia și Turcia.
-Nemulțumirile de creșterea puterii Rusiei , marile puteri au organizat Congresul de la Berlin (1878) pentru încheierea unui nou tratat de pace .
-Delegația României , formată din prim ministrul I.C. Brătianu și ministrul de externe Mihail Kogălniceanu , nu a fost primită la tratative, fiindu-i permis doar să prezinte punctul de vedere al României.
-Referitor la România , Tratatul de la Berlin ( 1878) stabilea următoarele : se recunoștea independența României .
-România primea Dobrogea , dar era nevoită să cedeze Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei ( Ismail, Bolgrad, Cahul).
-Obținerea independenței a avut consecințe importante, a crescut prestigiul internațional al României , s-au creat condiții favorabile pentru dezvoltarea economiei românești, realizându-se unirea Dobrogei cu România( 1878),iar România a fost proclamată regat( 1881).
-Primul Război Mondial se încheia cu victoria Antantei, iar România se afla în tabăra victorioasă .
-Această situație a favorizat formarea statului național unitar român.
-La 27 martie /9 aprilie 1918 , Sfatul Țării a hotărât unirea Basarabiei cu României.
-La 15-28 noiembrie 1918 , la Cernăuți , Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea Bucovinei cu României.
-Adunarea de la Alba Iulia , din 1 decembrie 1918, a adoptat Rezoluția de unire a Transilvaniei , Banatului și Tării Ungurești cu România.
-Crearea României Mari, în 1918, s-a făcut prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, unire hotărâtă de adunările democratice de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia.
-Adevăratul proiect politic al statului român modern a fost formulat de revoluția română din 1848-1849.
-Unirea de la 1859 a dus la formarea statului național român modern, reformele fiind începute de Al. I.Cuza.
-Obținerea independenței a adus statului român atributul suveranității naționale și posibilitatea de a deveni regat.
-Unirea cea Mare de la 1918 a dus la realizarea statului național unitar român și la adoptarea democrației ca formă de regim politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu