-Camil Petrescu este adeptul unei noi formule estetice, vizând trecerea de la romanul de inspirație rurală la romanul citadin, care oferă scriitorului o mai mare diversitate și profunzime tematică.
-Totodată ,scriitorul pune în discuție tehnicile narative ale romanului obiectiv ,în primul rând caracterul omniscient al naratorului.
-Camil Petrescu scrie un roman citadin , cu o problematică acută , vizând puternice drame existențiale și de conștiință.
-Cele două părți ale romanului ,,Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de război”, redactate la persoana întâi ,pentru a le spori nota de autenticitate, au fiecare câte o temă distinctă.
-Prima este radiografia unui sentiment, gelozia, cea de-a doua relatează experiența contactului nemijlocit cu moartea pe front.
-Partea a doua este un jurnal de război.
-Romanul are două părți inegale, scriitorul schimbând cursul cronologic al narațiunii, prin folosirea procedeului memoriei involuntare.
-,,Ultima noapte de dragoste ” ,semnifică sfârșitul iluziei, revelația calității umane mediocre a iubitei sale, accentuată de un eveniment atât de sângeros cum este războiul, în timp ce a doua parte a titlului, ,, întâia noapte de război”,reprezintă începutul infernului, al unei lumi bântuite de luptele absurde.
-Subiectul romanului se organizează în jurul dramei de conștiință a personajului principal, generată de incertitudinea în iubire.
-Ștefan Gheorghidiu este un student sărac, care trăiește din greu , împreună cu surorile sale, din pensia modestă de văduvă a mamei .
-Logodit cu o frumoasă colegă de facultate, Ela, Gheorghidiu amână nunta până la obținerea licenței ,întrucât banii puțini nu-i ajung să-și întrețină o familie..
-Ela este și ea o fată orfană ,crescută de o mătușă.
-Gheorghidiu are doi unchi, unul bogat și avar, Tache , altul binevoitor și glumeț, Nae Gheorghidiu ,un cunoscut avocat și om politic.
-Deși nu-și agreează și nu-și cultivă rudele, pe care le disprețuiește pentru preocupările lor mercantile ,Ștefan Gheorghidiu devine, spre surprinderea tuturor, moștenitorul unchiului Tache, care-i lasă o avere considerabilă ,încredințată spre administrare celui de-al doilea unchi , Nae Gheorghidiu, în schimbul unei consistente rente lunare.
-Eliberat astfel de grijile materiale, personajul se poate dedica preocupării sale favorite, filozofia , consacrându-se în liniște studiului.
-Ștefan Gheorghidiu își iubește soția, dar aceasta este un produs al lumii din jur ,trebuie să participe la viața mondenă, să frecventeze personaje cu preocupări meschine, să facă excursii în grup , să se prefacă interesat de modă, de dans de alte frivolități ce fac parte din sfera de existență a soției sale.
-Ștefan este un inadaptat superior, între cei doi soți neexistând o comunicare sufletească autentică.
-Ela Gheorghidiu este o femeie frumoasă, dar cât se poate de obișnuită, cu manifestări de tandrețe și de feminitate, copilăroasă, sensibilă, alintată.
-Îl urmează pe Gheorghidiu la seminarii, ca nu cumva să flirteze cu colegele, deși nu are înclinație pentru speculațiile intelectuale, fapt vădit dintr-o antologică lecție de filozofie ce se desfășoară în patul conjugal.
-Drama lui Ștefan nu este de fapt a geloziei, ci a iubirii înșelate, personajul observând comportarea soției sale în societate , aparenta ei atracție pentru un om de lume, Gregoriade, cu care crede că Ela îl înșală.
--În această stare sufletească de incertitudine, la intrarea României în Primul Război Mondial, eroul este mobilizat și participă la luptele din zona Rucăr- Bran și de pe valea Prahovei ,și trăiește experiența majoră a acestuia, unde era în stare să dezerteze de pe front.
-Dragostea lui Gheorghidiu este plină de suspiciuni care găsește ceva suspect în fiecare dintre gesturile soției sale și care alimentează sentimentul de gelozie al personajului.
-Gelozia ajunge la paroxism în mai multe momente, într-o excursie , redată în câteva pagini magistrale, Ștefan trăiește obsesiv fiecare clipă, pentru care coordonatele vieții pendulează între iubire și moarte, reprezentați de războiul mai subtil al sentimentelor, de gelozie , dar și de războiul adevărat ,în care moartea este condiția dominantă.
-Drama lui Gheorghidiu se acutizează și în raport cu celelalte personaje, cei bogați fiind analizați de el cu un teribil spirit critic.
-Lumea în care patrunde Ștefan Gheorghidiu este bazată pe fiziologia banului, unde cei fără avere nu supraviețuiesc sau așteaptă să moștenească averea de la cei ce o posedă.
-Nae Gheorghidiu este un astfel de personaj , un arivist care face tot ce este posibil pentru a pune mâna pe averea unchiului Tache.
-Unchiul Tache , are prin întâlnirea cu Ștefan , această revelație finală, care-i conferă ieșirea dintr-un cerc vicios, și îi lasă lui toată averea, fapt pe care Nae , avocat de profesie, îndeletnicindu-se și cu politica ,, nu-l poate înțelege.
-Nae Gheorghidiu este personajul terestru ,care se înjosește pentru obținerea unei averi cât mai mari, a unei poziții politice cât mai importante.
-El este ,pentru Ștefan Gheorghidiu ,un personaj detestabil, fiecare acțiune conducând la împlinirea acestui scop: se căsătorește cu o femeie urâtă numai pentru bani, se comportă servil față de cei cu o mare avere , pentru a dobândi și el o parte însemnată.
-Ștefan încearcă să pună mâna pe o fabrică de metalurgie, pentru a scoate și mai mulți bani, nevasta lui Gheorghidiu chiar ajunge să fie interesată de afaceri, devenite singurul scop al vieții sale.
-Nae își urmărește interesele până în pânzele albe : toate acțiunile sale sunt calculate îndelung , iar cei căzuți în capcană devin victime ușoare , cum este și cazul unui rival, Lumânăraru, ajuns servitor de ocazie, după ce greșise , în urma unei manevre copilărești , intrarea în producție a unei fabrici de metalurgie câștigate la licitație .
-Un alt tip de personaj este imbecilul, cel ce nu reușește să facă decât declarații furtunoase, având menirea de a atrage publicul , de a-l face curios , chiar dacă valoarea de adevăr a acestor declarații este nulă.
-Idiotul perfect crede că războiul se poate câștiga cu mâinile goale , fiind suficientă numai prezența soldatului pe câmpul de luptă pentru ca armatele străine să se teamă și să fugă din fața lui.
-Acesta nu este singular : idioți sunt toți, parlamentari, politicieni, corupți ,și nu își pot învinge banalitatea gândirii, potrivit căreia lucrurile sunt fie albe , fie negre.
-Războiul este purtat de armata română cu o tehnică rudimentară : șanțurile de apărare sunt niște tranșee pline cu apă, iar ofițerii își aduc și furculițe de acasă , fiind extrem de grijulii să nu le piardă.
-Exploziile se succed , taie respirația , determină convulsii epileptice soldaților, bucuroși după luptă că au scăpat cu viață.
-În final , se desparte de Ela, lăsându-i întreaga avere, și crede că despărțirea a doi oameni legați mult timp de sentimente puternice trebuie să fie spectaculoasă, nemaipomenită.
-Dincolo de a fi o dramă a intelectului care nu se adaptează lumii în care trăiește, niciun personaj nu are autenticitatea umană pe care o visa romancierul.
-Personajele principale suferă de un proces de aplatizare, de scufundare, după drama trăită, în lumea comună și anonimă.
-Pierzându-și treptat farmecul deosebit, nemaiieșind în evidență ,soția lui Gheorghidiu devine o doamnă Bovary, în căutare de bucurii minore și de aventuri facile.
-Romanul se încheie cu o tristă constatare în care Ștefan Gheorghidiu rămâne un ,,cavaler” degradat , care se duce la război din sete de cunoaștere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu