LUCEAFĂRUL- COMENTARIU LITERAR- DE MIHAI EMINESCU

      Poemul ,,Luceafărul” a  generat ,de-a  lungul  timpului , o  cantitate  considerabilă de  interpretări critice.
      Structural, ,,Luceafărul”  este un  poem  alegoric destul  de  întins, de  98  de  strofe, cu  o desfășurare epică ușor  perceptibilă, alegoria trebuie  înțeleasă nu  în sensul obișnuit , de figură de  stil, ci  ca  o  figură  de compoziție, care  în  cazul  de  față , dobândește  proporțiile unei  forme  creatoare din  care  se  desprind  marile  viziuni  romantice  ale  lui  Eminescu.
      Schema epică  este  de  basm și  rezultă, din  prelucrarea, în  forme  succesive, a  unui  basm popular  cules  din  Muntenia  de germanul  Richard  Kunisch , ,,Fata  în  grădina  de  aur”, și  publicat  la  Berlin  în  anul  1861.
      Sensul  fundamental al  alegoriei îl  dă Eminescu , prin  cunoscuta  însemnare din  manuscrisul  2275: ,,Aceasta  este  povestea. Iar înțelesul alegoric  ce i-am dat este  că, dacă  geniul  nu  cunoaște nici moarte  și  numele  lui  scapă  de  noaptea  uitării, pe  de  altă  parte aici  pe  pământ  nici   e  capabil  de  a  ferici  pe  cineva, nici capabil  de  a  fi fericit. El  n-are moarte, dar  n-are  nici  noroc.”
      Mihai  Eminescu  se  află  în  postura  ucenicului  vrăjitor, care, prin  forța sa  creatoare , dezlănțuie  puterile ascunse  ale  cuvintelor, concentrate  în  versuri  de  o  limpezime  exemplară, de  o  clasicitate  a  expresiei  rar  întâlnită.
      Poetul   privește  o  dată  spre  folclorul  românesc, de  unde extrage  mituri  vechi, în   primul  rând  motivul  Zburătorului, dar  și  credințe  în  demoni  acvatici, duce la  apogeu teme  și  motive  romantice  de  largă  circulație .
      Prin  vizionarism, Eminescu privește însă  și  spre  viitor , transcende  timpul  în  care  a  trăit , prefigurând , la  modul  mitopoetic, ficțional  , teorii  cosmogonice   de  cea  mai  frapantă  actualitate.
        Această  imensă  pădure  de  simboluri  și  de  viziuni  lirice se  ridică  pe o  schemă epică  simplă , structurată în  patru  tablouri , într-un  cadru atemporal, de  basm ,un  basm  însă ,,atipic”, care  implică de  la  început spații mai  puțin  obișnuite.
       În  primul  tablou , prefigurat  în  strofele 1-43 și  cuprinzând  idila  dintre  fata  de  împărat  și  Luceafăr , se  deschide o perspectivă ascensivă, dinspre  tărâmul terestru  spre  spațiul  cosmic .
        După ,,Zburătorul” lui  Ion  Heliade-Rădulescu ,  ,,Luceafărul” reia  tema  iubirii imposibile  dintre  două  ființe aparținând unor  lumi  diferite, o  ființă muritoare , deși  mai  puțin  comună, chiar  înzestrată cu  atributele  unicității.( ,,Și era  una la părinți/ Și  mândră-n toate  cele,/ Cum  e  fecioara  între  sfinți/ Și  luna  între  stele.”), alta  venind dintr-o lume  eternă , pentru care categoriile  perisabile , timp, spațiu , moarte  nu  există( ,,Noi  nu  avem nici  timp, nici  loc,/ Și  nu  cunoaștem  moarte”) sau  sunt  definite   numai  din  perspectivă umană, terestră.
        De o parte se  așază  spațiul  închis , în  care  se  află  fata  ,,din  rude  mari  împărătești,” pe  care nu-l poate  părăsi nicicum ,un  castel  enigmatic, la  marginea  unei  mări , dom  cu  bolți   falnice  și  numai  cu  o  fereastră  deschisă  spre  cer , de  cealaltă  se  desfășoară  orizonturile  idealității,  ,,mișcătoarele  cărări ” ale  infinitului , din  care  ,,un  mândru  chip se-ncheagă”, cel  al  Luceafărului .

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR-eseu

          
-Romanitatea  românilor  reprezintă  elementul  fundamental  al  identității  poporului  român.
-La  fel  ca  și  celelalte popoare  romanice   din  Europa , românii vorbesc  o  limbă  bazată  pe  latina  vorbită  în  Imperiul  Roman.
-Procesul  prin  care băștinașii  geto-daci  au  preluat  limba  și  cultura  latină  poartă  numele  de  romanizare   și  s-a  desfășurat  între  secolele  I-III  d. Hr ., când  o  mare  parte  din  teritoriul nord- dunărean   a  intrat  în  componența  Imperiului  Roman.
-Etnogeneza  românilor  se  încheie  în  perioada  migrațiilor , când  românii  apar  menționați  în  izvoarele  medievale  sub  denumirea   de  vlahi.
-Românii  apar  deci, ca  și  popor  , în  urma  unei  duble  sinteze - cea  dintre  geto-daci și  romani, respectiv  daco-romani  și  migratori  , dintre  aceștia  din  urmă  cele  mai  importante influențe  fiind  exercitate  de  slavi.
-Limba  română  are  majoritatea cuvintelor  din  vocabular  de  origine  latină ( 60 % din  cuvintele de  bază), la  care  se  adaugă  substratul reprezentat  de  cuvinte  de  origine  geto-dacă(  10  %)  și  adstratul, format  din  cuvinte  de origine  slavă(  20  %).
 -Problema  romanității  românilor a  interesat istoricii  români  încă  din  Evul  Mediu,  astfel  , această  problemă  fiind  tratată  de  Nicolaus  Olahus  în  secolul  al  XV-lea  sau  cronicarii  moldoveni  Grigore  Ureche  și  Miron  Costin  în  secolul  al  XVII-lea.
-Problema  romanității românilor  devine  obiect  de  dispută  între  istorici  în  secolul  al  XIX-lea, când  , pe  fundalul  cererilor  privind  emanciparea  națională   care  vin  din  partea  românilor  ardeleni,  se  încearcă  demonstrarea dreptului  istoric  al  stăpânirii  austro-ungare  asupra  Transilvaniei.
-Această  teorie a  fost  sintetizată  de  Robert  Roesler, istoric  austriac, în  lucrarea ,,Studii  românești” și este  denumită  teoria  imigraționistă.
-Teoria  imigraționistă , concepută pentru  a  corespunde  intereselor  austro-ungare din  secolul al  XIX-lea  a  fost  combătută  atât  de  istoricii  străini,cât  și  de   istoricii  români, începând cu  A.D.Xenopol  în  lucrarea ,,Studii  asupra  stăruinței  românilor  în  Dacia Traiană”
-Xenopol  aduce  ca  și  dovezi  ale  continuității  descoperirilor  arheologice, toponimia, hidronimia,  termenii  creștini  de  origină  latină, poporul   român  fiind  o  îmbinare  a  elementelor  geto-dace, romane  și  slave, elementul  roman  fiind  cel  predominant  .
-Lucrările  istorice  de  după  1989  subliniază  romanitatea  limbii  române .
-Ideea  romanității  românilor ocupă  un  rol  foarte  important în  scrierile  istoricilor, această  idee  fiind  folosită  de  reprezentanții  Scolii Ardelene  din  secolul  al  XVIII-lea  -Inocențiu  Micu-Klein, Gheorghe  Șincai, Petru  Maior  , Samuil  Micu, pentru  a  susține drepturile  naționale ale  românilor  ardeleni, negate  de elita  conducătoare  maghiară.
-În  secolul  al XIX-lea ,conștiința  romanității  românilor s-a  consolidat  , iar  după  1918  s-au  produs  opere  științifice  importante  pentru  înțelegerea  acestui  fenomen  istoric.
-În perioada  comunistă,  istoriografia  privind  problema romanității  românilor  cunoaște denaturări și  exagerări , datorate  sovietizării  culturii  inițial, respectiv naționalismul agresiv  promovat  de  regimul  Ceaușescu .
-După 1989,  discursul  istoriografic  privind  romanitatea  românilor  a  devenit  mai  echilibrat ,  fiind  acceptată ca  un  lucru   cert, care  nu  mai  are  nevoie  de alte  demonstrații. 

EVOLUȚIA PRINCIPATELOR ROMÂNE ȘI A ROMÂNIEI , ÎN SECOLELE XVIII-LEA -AL XX-lea- eseu X-LEA

 -Instaurarea  domniilor  fanariote , după  1711, provocase  un  considerabil  impact  asupra  societății  românești, marcat  printr-o  intrare  mai  profundă  a  Principatelor  în lumea   Orientului, după  ce   dobândiseră   sentimentul  europenității  lor , prin  scrierile lui  Dimitrie  Cantemir  și  stolnicul  Constantin  Cantacuzino.
-În  practica  politică internă  se  remarcă în  timpul  domniilor  fanariote, tendința de  a  supune  controlului boierimii  problemele  financiare, ceea  ce  semnifică un  atribut  al  Stărilor.
-Practica  consultării Stărilor  prin   instituțiile reprezentative s-a  manifestat   mai  cu  seamă   în  vremea  Mavrocordaților, când   Adunările  de  Stări  erau chemate să  legitimeze politica  de  reforme.
-Constantin  Mavrocordat(  1730-1769) , a  domnit  alternativ  în  Moldova și  Țara  Românescă,  a  început având  aprobarea Porții, aplicarea programului   de  reorganizare  a  instituțiilor fiscale, administrative  și  judiciare în  spiritul  de  raționalizare  a  statului.
-Programul  politic  prin   revendicările lui  naționale , a  reușit, în  fața   revoluției lui  udor  Vladimirescu, să  solidarizeze întregul corp  social  al  națiunii.
-Programul  mișcării  lui  Tudor  Vladimirescu , ,,Cererile  norodului  românesc”(  1821), era  în  aparență  îndreptat  împotriva  fanarioților,  nu  a  Porții.În  realitate   alungarea  grecilor  era  doar  primul  pas   pe  calea  cuceririi  independenței.
-Boierii  au  continuat  acțiunile  și  după înfrângerea  mișcării  lui  Tudor obținând pentru  țară  câștiguri  prețioase.
-În  1821  și  1822  ei  au  redactat  nu  mai  puțin  de  75  de  memorii  și  proiecte  de  reformă, pe  care  le-au  înaintat  rușilor, turcilor  și austriecilor, cerând  recunoașterea  drepturilor naționale  și,  în primul  rând reacordarea dreptului  de  a  avea  domni  pământeni.
-Drept consecință a  acestor  acțiuni în  septembrie  1822, Poarta  a  acceptat  înlocuirea  fanarioților , numindu-l  pe  Grigore  Ghica  ca  domn  al  Țării  Românești și  pe  Ioniță  Sandu  Sturdza  , domn  al  Moldovei.
-Revenirea  la  domniile  pământene  a  însemnat și  începutul  unei  mișcări  de  regenerare  națională.
-După  crearea  statului  român  modern , era  necesară  obținerea  independenței  acestuia,  fie  pe  cale  diplomatică, fie  pe  cale  militară.
-La  4  aprilie  1877  s-a  semnat  Convenția  româno-rusă,  care  prevedea  trecerea  armatei  ruse  prin  România ,spre  Balcani. Rusia  se  obliga  să  respecte   drepturile  politice  și  integrarea  teritorială  a  României  .
-La  scurt  timp  după  semnarea   Convenției   româno-ruse, Rusia   a  început  războiul  cu  Turcia, refuzând  cooperarea  militară  cu  România.
-L  9  mai   1877, în  urma  afirmațiilor  de  independență  făcute  în  Camera(  Adunarea)  Deputaților  de  către   ministrul  de  externe  Mihail  Kogălniceanu , Parlamentul  a proclamat   independența  României   și  starea   de  război    cu  Turcia.
-În  februarie  1878 s-a încheiat  tratatul   de   pace  de  la  San  Ștefano  , dintre  Rusia  și  Turcia. 
-Nemulțumirile  de  creșterea  puterii  Rusiei  , marile   puteri  au   organizat  Congresul  de  la  Berlin (1878)  pentru  încheierea  unui  nou  tratat  de  pace  .
-Delegația  României  , formată  din  prim ministrul  I.C. Brătianu  și  ministrul  de  externe Mihail  Kogălniceanu  , nu  a  fost  primită  la  tratative, fiindu-i  permis  doar  să  prezinte  punctul de  vedere   al  României.
-Referitor  la  România  , Tratatul de  la  Berlin ( 1878)  stabilea   următoarele :  se  recunoștea independența  României .
-România  primea  Dobrogea  , dar  era  nevoită  să  cedeze  Rusiei  cele  trei  județe  din  sudul  Basarabiei (  Ismail, Bolgrad, Cahul).
-Obținerea  independenței  a  avut  consecințe  importante, a  crescut   prestigiul  internațional al  României , s-au  creat  condiții  favorabile  pentru  dezvoltarea   economiei  românești, realizându-se  unirea  Dobrogei  cu  România( 1878),iar  România  a  fost  proclamată  regat( 1881).
-Primul  Război  Mondial  se  încheia cu  victoria  Antantei, iar  România   se  afla  în  tabăra  victorioasă   .
-Această  situație  a  favorizat  formarea  statului  național  unitar  român.
-La  27  martie  /9 aprilie  1918 , Sfatul  Țării  a  hotărât  unirea  Basarabiei  cu   României.
-La  15-28  noiembrie  1918 , la  Cernăuți , Congresul  General  al  Bucovinei  a  hotărât  unirea  Bucovinei  cu  României.
-Adunarea  de  la  Alba  Iulia , din  1  decembrie  1918, a  adoptat  Rezoluția  de  unire  a  Transilvaniei  , Banatului   și Tării  Ungurești  cu  România.
-Crearea  României  Mari,  în  1918,  s-a  făcut  prin  unirea  Basarabiei, Bucovinei și  Transilvaniei  cu  România, unire  hotărâtă  de  adunările  democratice  de  la  Chișinău, Cernăuți  și  Alba  Iulia.
-Adevăratul  proiect  politic   al  statului  român  modern  a  fost  formulat  de revoluția  română  din  1848-1849.
-Unirea  de  la  1859  a   dus  la  formarea  statului  național  român  modern, reformele  fiind  începute  de  Al. I.Cuza.
-Obținerea  independenței  a  adus  statului  român  atributul  suveranității  naționale  și  posibilitatea  de  a   deveni  regat.
-Unirea  cea  Mare    de  la  1918  a  dus  la  realizarea  statului  național  unitar  român  și  la  adoptarea  democrației ca  formă  de  regim  politic.

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI-de Camil Petrescu- comentariu literar

 -Camil  Petrescu  este  adeptul unei  noi  formule  estetice, vizând  trecerea  de  la  romanul  de  inspirație rurală  la  romanul  citadin, care  oferă  scriitorului  o  mai  mare  diversitate  și  profunzime  tematică.
-Totodată  ,scriitorul  pune  în  discuție tehnicile  narative  ale  romanului  obiectiv ,în  primul  rând caracterul  omniscient  al  naratorului.
-Camil Petrescu  scrie  un  roman   citadin , cu  o  problematică  acută ,  vizând  puternice  drame  existențiale  și  de  conștiință.
-Cele  două  părți  ale  romanului  ,,Ultima  noapte  de  dragoste  , întâia  noapte   de  război”, redactate  la  persoana  întâi  ,pentru  a  le  spori   nota  de  autenticitate, au  fiecare  câte  o  temă  distinctă.
-Prima  este  radiografia  unui  sentiment, gelozia, cea  de-a doua  relatează  experiența  contactului  nemijlocit  cu  moartea  pe  front.
-Partea  a  doua  este  un   jurnal  de  război.
-Romanul  are  două  părți  inegale, scriitorul  schimbând  cursul  cronologic  al  narațiunii,  prin  folosirea  procedeului  memoriei  involuntare.
-,,Ultima  noapte   de  dragoste ” ,semnifică  sfârșitul  iluziei,  revelația  calității  umane   mediocre  a iubitei  sale, accentuată  de  un  eveniment  atât  de  sângeros  cum  este  războiul,  în  timp  ce   a doua  parte  a  titlului, ,, întâia  noapte  de  război”,reprezintă  începutul  infernului, al  unei  lumi  bântuite  de  luptele  absurde.
-Subiectul  romanului  se  organizează  în  jurul  dramei  de  conștiință  a   personajului  principal, generată  de  incertitudinea  în  iubire.
-Ștefan  Gheorghidiu  este un  student  sărac, care  trăiește  din  greu  , împreună  cu  surorile  sale, din  pensia  modestă  de  văduvă   a  mamei  .
-Logodit  cu  o  frumoasă  colegă  de  facultate, Ela,  Gheorghidiu  amână   nunta  până  la  obținerea   licenței ,întrucât  banii  puțini  nu-i  ajung  să-și  întrețină  o  familie..
-Ela  este  și  ea  o  fată  orfană ,crescută  de  o  mătușă.
-Gheorghidiu  are  doi  unchi, unul  bogat  și  avar, Tache  , altul  binevoitor  și  glumeț, Nae  Gheorghidiu  ,un  cunoscut  avocat  și  om  politic.
-Deși  nu-și  agreează  și  nu-și  cultivă  rudele, pe  care  le  disprețuiește  pentru  preocupările  lor  mercantile ,Ștefan  Gheorghidiu  devine, spre  surprinderea  tuturor,  moștenitorul  unchiului  Tache, care-i  lasă  o  avere  considerabilă  ,încredințată  spre  administrare  celui  de-al  doilea  unchi  , Nae  Gheorghidiu,  în  schimbul  unei  consistente  rente  lunare.
-Eliberat  astfel  de  grijile materiale,  personajul  se  poate  dedica  preocupării  sale  favorite, filozofia , consacrându-se  în  liniște studiului.
-Ștefan  Gheorghidiu  își  iubește  soția, dar  aceasta  este  un  produs   al   lumii  din  jur ,trebuie  să  participe  la  viața  mondenă,  să  frecventeze  personaje  cu  preocupări  meschine,  să  facă  excursii  în  grup , să  se  prefacă interesat  de  modă,  de  dans  de  alte  frivolități  ce  fac  parte  din  sfera de  existență  a  soției  sale.
-Ștefan  este  un  inadaptat  superior,  între  cei  doi  soți   neexistând  o  comunicare   sufletească autentică.
-Ela  Gheorghidiu  este   o  femeie  frumoasă, dar  cât   se  poate  de  obișnuită, cu  manifestări  de  tandrețe  și  de  feminitate, copilăroasă, sensibilă, alintată.
-Îl  urmează  pe  Gheorghidiu  la  seminarii, ca  nu  cumva  să  flirteze  cu  colegele, deși  nu  are  înclinație  pentru  speculațiile intelectuale, fapt  vădit dintr-o  antologică  lecție de  filozofie  ce  se  desfășoară în  patul  conjugal.
-Drama  lui  Ștefan  nu  este  de  fapt   a  geloziei, ci  a   iubirii  înșelate, personajul  observând   comportarea  soției  sale  în  societate , aparenta  ei  atracție  pentru  un  om  de  lume, Gregoriade,  cu  care   crede  că  Ela  îl  înșală.
--În  această stare  sufletească  de  incertitudine, la   intrarea   României   în   Primul   Război  Mondial, eroul  este  mobilizat  și  participă   la luptele  din   zona  Rucăr- Bran   și  de  pe   valea  Prahovei ,și  trăiește  experiența  majoră   a  acestuia,  unde  era  în  stare  să  dezerteze  de  pe  front.
-Dragostea  lui  Gheorghidiu   este  plină  de  suspiciuni   care  găsește  ceva  suspect  în  fiecare  dintre  gesturile   soției  sale   și  care  alimentează   sentimentul  de  gelozie  al  personajului.
-Gelozia  ajunge  la  paroxism   în  mai  multe  momente, într-o  excursie  , redată   în  câteva  pagini  magistrale, Ștefan  trăiește  obsesiv  fiecare  clipă, pentru  care   coordonatele  vieții  pendulează între  iubire  și  moarte,  reprezentați  de  războiul  mai   subtil  al  sentimentelor,   de  gelozie , dar  și  de  războiul adevărat ,în  care  moartea  este  condiția  dominantă. 
-Drama  lui  Gheorghidiu   se  acutizează și  în  raport  cu  celelalte  personaje, cei  bogați fiind  analizați  de el  cu  un  teribil  spirit  critic.
-Lumea  în  care  patrunde  Ștefan  Gheorghidiu   este  bazată  pe  fiziologia  banului, unde  cei  fără  avere   nu  supraviețuiesc  sau  așteaptă  să  moștenească  averea  de  la  cei  ce  o  posedă.
-Nae  Gheorghidiu  este  un  astfel  de  personaj  , un  arivist care  face  tot  ce  este  posibil  pentru  a  pune  mâna  pe   averea  unchiului   Tache.
-Unchiul  Tache  , are  prin  întâlnirea  cu  Ștefan  , această  revelație  finală, care-i  conferă   ieșirea  dintr-un   cerc  vicios, și  îi  lasă    lui  toată  averea, fapt  pe  care  Nae , avocat  de  profesie, îndeletnicindu-se  și  cu  politica  ,, nu-l  poate  înțelege.
-Nae  Gheorghidiu   este  personajul  terestru  ,care se  înjosește   pentru  obținerea  unei  averi  cât  mai  mari, a  unei  poziții   politice  cât  mai  importante.
-El  este ,pentru  Ștefan  Gheorghidiu  ,un  personaj  detestabil,  fiecare  acțiune   conducând  la  împlinirea  acestui  scop: se  căsătorește  cu   o  femeie  urâtă  numai  pentru  bani, se  comportă  servil față  de  cei   cu  o  mare  avere , pentru  a  dobândi  și  el   o  parte   însemnată.
-Ștefan  încearcă  să   pună  mâna  pe  o  fabrică  de  metalurgie, pentru  a  scoate și  mai  mulți  bani, nevasta  lui  Gheorghidiu  chiar  ajunge  să  fie  interesată  de  afaceri,  devenite singurul  scop  al  vieții sale.
-Nae  își  urmărește interesele  până  în  pânzele  albe : toate acțiunile  sale  sunt  calculate îndelung , iar  cei căzuți în  capcană  devin  victime  ușoare , cum  este  și  cazul  unui  rival, Lumânăraru, ajuns  servitor  de  ocazie, după  ce greșise , în  urma  unei    manevre  copilărești , intrarea  în  producție  a  unei  fabrici  de metalurgie  câștigate  la  licitație  .
-Un   alt  tip   de  personaj   este  imbecilul, cel  ce  nu   reușește  să   facă  decât  declarații   furtunoase, având  menirea  de   a  atrage  publicul  , de  a-l   face  curios , chiar  dacă  valoarea  de  adevăr a  acestor  declarații este  nulă.
-Idiotul  perfect  crede  că  războiul  se  poate  câștiga   cu  mâinile  goale ,  fiind  suficientă  numai  prezența soldatului  pe  câmpul  de  luptă pentru  ca armatele  străine  să  se  teamă  și  să  fugă   din  fața  lui.
-Acesta  nu  este  singular :  idioți  sunt  toți,  parlamentari, politicieni, corupți   ,și  nu  își  pot   învinge  banalitatea  gândirii, potrivit  căreia  lucrurile  sunt  fie  albe ,  fie  negre.
-Războiul  este  purtat  de  armata  română  cu  o  tehnică  rudimentară :  șanțurile de  apărare    sunt  niște tranșee pline  cu  apă, iar  ofițerii  își  aduc  și  furculițe  de  acasă , fiind  extrem  de  grijulii  să  nu  le   piardă.
-Exploziile   se  succed  , taie  respirația  , determină  convulsii  epileptice  soldaților, bucuroși    după  luptă  că  au  scăpat  cu  viață.
-În  final  , se  desparte  de Ela,   lăsându-i   întreaga  avere,  și  crede  că  despărțirea  a  doi  oameni  legați  mult  timp  de  sentimente  puternice  trebuie  să  fie  spectaculoasă, nemaipomenită.
-Dincolo  de  a  fi   o  dramă  a  intelectului  care  nu  se  adaptează   lumii  în  care  trăiește, niciun  personaj  nu  are  autenticitatea  umană    pe  care  o  visa  romancierul.
-Personajele  principale  suferă  de    un   proces  de  aplatizare,   de  scufundare,   după  drama  trăită, în  lumea  comună  și  anonimă.
-Pierzându-și  treptat  farmecul  deosebit, nemaiieșind  în  evidență   ,soția  lui  Gheorghidiu  devine  o  doamnă  Bovary,    în  căutare  de  bucurii  minore   și  de  aventuri facile.
-Romanul  se  încheie  cu  o  tristă  constatare   în  care  Ștefan  Gheorghidiu  rămâne  un ,,cavaler” degradat  , care  se  duce  la  război  din  sete  de   cunoaștere.

RULETA PSIHICĂ- de GEORGE VANDEMAN

    -Doamna  Ruth  Montgomy   este  autorul  pământesc  al  cărții  ,,Ruleta  Psihică” ,care  susține  că  Arthur Ford, a  fost  cel  mai  remarcabil  medium  spiritist  din  S.U.A., acesta  decedând  în data  de  4  ianuarie  1971  în  urma unui  atac  de  cord, în  vârstă  de  73  ani.
-Cartea   pretinde  că  este  o  mărturie  oculară, nemijlocită și  primă  mână  , cu  privire  la  ceea  ce  este  dincolo  de  moarte  și  vânzarea  ei  fenomenală  este  o  dovadă  pentru  curiozitatea omului  cu  privire  la  tărânul  de  dincolo  de  moarte.
-Cartea este  condimentată  cu  discuții  largi  pe  seama  unor  nume  faimoase,  de  la  Jack  Kennedy, Winston  Churchill  și  Marilyn  Monroe  privind  starea  lor  în lumea  de ,,dincolo”.
-Ruth  Montgomery  spune  că  nu  ea  a  scris  cartea ,ci  Arthur  Ford, ea  fiind  cea  care  a  stat în  fața mașinii  de  scris  timp de  15  minute pe  zi, între  4  ianuarie  și  7  mai  1971.
-Înainte  ca  cenușa  trupului  său  incinerat  să  se  fi  risipit  pe  deasupra  Atlanticului  ,Arthur Ford  începuse  să  redacteze  o  carte  care  urma  să  ajungă  un ,,best-seller”, adică  cartea cu  cel mai  mare succes  de  vânzare ,  dictând  unei  vechi  cunoștințe.
-În  California  exista  un  om  care   jonglează  cu  mântuirea  percepției  extrasenzoriale dintre  oameni și  plante
-El  afirmă  că  plantele  reacționează  într-un  anumit  fel  atunci  când  omul  are  să le  ardă  sau chiar  numai  când  se  gândește la  acest  lucru.
-O altă  persoană  are  viziuni  cu  raze  X  , acesta  privind  înlăuntrul  corpului  pacientului   și  apoi  își  dă  seama  de  ce  suferă  respectivul   și  apoi  pune  diagnosticul .
-Se  spune  că n-a  greșit  niciodată.
,,Karma” în  religia  budistă  reprezintă  faptele  unei  persoane  întruna  din  presupusele  sale  existențe  trecute,  care  hotărăsc  soarta  persoanei  respective  în viitoarele  sale  existențe  ce  s-ar  succeda  prin  încarnări  diverse.
Karma  este  unul  dintre  cele  mai  fascinante  jocuri  pe  care  oamenii  le  practică cu  lumea  nevăzută .
-Orice  se  întâmplă  ,orice  nu  merge  bine, poate  fi  explicat  ca  avându-și  rădăcina  într-o  existența  trecută.
-În  cartea  doamnei  Montgomery  sunt  prezentate  cazuri, care  sunt  menite  să  prezinte  cât  se  poate  de  exact  viața  de  dincolo.
-Un  eveniment  înscris  în  analele  pirateriei  aeriene, a fost  acela  când  un  mic  grup  format  din   bărbați, femei  și  copii, toți  cu  înfățișări cât  se  poate   de  pașnice,  s-au  îmbrăcat  pentru  zborul  Delta  841  și  mai  puțini  au  fost  aceia  care  și-au  dat  seama că, în  timp  ce  zburau  deasupra  zonei  Orlando  din Florida  , doi  bărbați înarmați au  intrat  cu   forța  în cabina  pilotului.
-Numai  atunci  când avionul  a  aterizat  la  Miami  au  aflat  pasagerii  vestea,  prin  intermediul  căpitanului  care a  anunțat  prin  microfon , fiind  cu  pistolul  la  tâmplă,  că  sunt  cu  toții  ostateci, în  schimbul  sumei de  un  milion  de  dolari.
-S-a  întâmplat  în  1946, la  21  mai. Un  om  de  știință , tânăr  și  îndrăzneț ,efectua  o  experiență  preliminară ,necesară testului   atomic  care  urma  să aibă  loc în apele  de  sud  ale  Pacificului, la  Bikini. Acest  experiment  îl  efectuase  cu  succes  de  multe  ori  mai  înainte.
-Pentru  a  determina  valoarea  Uraniului  235 , valoare  necesară  obținerii  unei  reacții  în  lanț -numită  de  oamenii  de  oamenii  de  știință  ,,masa  critică”, tânărul  cercetător  trebuia  să  împingă  2  emisfere  de  uraniu  una  spre  cealaltă, apoi  chiar  în  momentul  când  masa  devenea  critică, trebuia  să  le  despartă  cu  ajutorul  unei   șurubelnițe , oprind  astfel  reacția în  lanț.
-Chiar  în  clipa  când  masa  deveni  critică, șurubelnița  îi  scăpă  din  mână, iar  încăperea  se  umplu  dintr-o  dată  de  o  ceață  albăstruie  care  te  orbea.
-Tânărul  Louis Slotin  , în  loc  să  dea  buzna  afară  și  astfel  să  se  salveze , despărți  cele  2   emisfere  cu  propriile  sale  mâini  goale, întrerupând reacția  în  lanț.
-Astfel ,  altruismul  temerar  salvează  viața  a  7  persoane  care  se  aflau  în  încăpere  , dar  viața  lui  era  în  pericol, datorită  radiației  excesive   și  moare  peste  9  zile  mai  târziu.
-În  anul  1965,  în  Brazilia  ,Aladino   Felix  a  prezis  că,  în  curând, la  Rio  de  Janeiro,  va  avea  loc  un  dezastru.Și  într-adevăr  o  lună  mai  târziu,  valuri  și  alunecări  de  teren   au  lovit  orașul , provocând moartea  a  600  de  locuitori.
-R.D. Samldridge lucra  ca  șofer  pe  un  camion  , întâmplări  ciudate și  inexplicabile  l-au  determinat  să  renunțe  la  slujba  de  sofer și  să  se  facă  preot.
-În decembrie  1967  se  găsea  în  California.
-Târziu, într-o noapte,  lăsă  deoparte  cartea  pe care  o  citea  și  se  îndreaptă  spre  raftul  căminului  pentru  a  se  uita  la  ceas. Era  exact  ora  12,05! Dintr-o dată , o  lumină albăstruie  se  îndreaptă spre  el,  și  de  îndată  ce-l  atinse , camera  dispăru , iar  el  se  trezi  într-o  altă  încăpere , înconjurat  de  un  grup  de ființe  ciudate  care  semănau  întrucâtva  cu  oamenii  și  că  Robert Kennedy  și  Martin  Luther  King  vor  fi   asasinați , iar pe la  începutul lui  1965  vor  avea  loc  tulburări  și  mișcări  civile.
-Domnul  R.D.Samlbridge  susține  că,  după  2  ore  ,  a  fost  ,,adus” înapoi  în  sufrageria  sa,  iar  ceasul  indica...tot  12,05.
-O  altă  întâmplare a avut  loc  în  loc  în  Washinton,  în  Seattle. Într-o  dimineață , pe  la   sfârșitul  lui  august  , în  anul  1965, o  tânără  femeie  se  trezi  în  jurul  orei  două, descoperind  îngrozită  că nu  putea  să facă  nici  o  mișcare  și  nici  să  articuleze  vreun  sunet.
-Fereastra  era  deschisă. Deodată  zări  un  obiect   cenușiu  de  mărimea  unei  de  fotbal,  care  plana  deasupra  covorului,  chiar  lângă  patul ei,  aterizând și  stabilindu-se  pe  un  suport  trepied.
-Apoi, o  scară  minusculă  se  detașă  și  5  sau  6  omuleți  de  tablă   coborâră,  începând să  repare  ,,farfuria”. Purtau  haine  foarte  strânse  pe   corp. Când   și-au  terminat  treaba , au  urcat  scara  intrând  în  navă,  iar  obiectivul  a  decolat  zburând  pe  fereastră.
-În  clipa  următoare  ,tânăra  femeie  putu   să  se  miște  și  să  vorbească  la  fel  ca  înainte.
-Ea  afirma că  acesta  este  un  fapt  real,  care  s-a  întâmplat  cu  adevărat , și  este  convinsă  că  a  fost  pe  deplin  conștientă.De  altfel  cazul  a  fost  și  cercetat.
-Astrologul  francez  Nostradamus  s-a  referit  la  anul  1999,  ca  fiind  punctul  terminus  al  conflictului  dintre bine  și  rău , an  în  care  pacea  va  începe  să  domnească  pe  pământ.
-Atunci când va  veni  pe  pământ,  Creatorul  , Împăratul  împăraților îi  va  găsi  pe  locuitorii  acestei  planete  preocupați  de  căutarea  norocului- practicând încă  jocuri  cu  lumea  nevăzută!?

MIORIȚA- comentariu

,,  Miorița” a  fost  preluată  de  la  Alecu  Russo  și  publicată de  Vasile  Alecsandri  în  anul  1850  în  revista  ,,Bucovina” și  rămâne  , de  departe, capopdopera  de  necontestat  a  creației  populare  românești.
Deși este  o  baladă, deci  operă  epică, ,,Miorița”, prezintă, în  mod  mai  puțin  obișnuit, o  originală  împletire  de  epic, liric  și  dramatic, fapt  ce  îi conferă un  plus  de  profunzime   și  de  valoare  artistică.
 În buna  tradiție a  baladei  populare, ,,Miorița” începe  cu  fixarea  locului  acțiunii:,,Pe-un picior  de  plai/ Pe-o  gură  de  rai...”Formula  de  început  nu  este  însă  una  banală, tocită  de  uzul  îndelungat, ci  își  păstrează , de-a  lungul  veacurilor, întreaga  prospețime.
Spațiul   baladei  ,în  singurătatea munților , și  prefigurează  tablouri  cosmice   care  dau  sufletului  liniște  și  nemărginire.
În  acest  tărâm de  neobișnuită  frumusețe  apar  cei  trei ciobani, care  într-un  moment  al  transhumanței, coboară  cu  turmele  la  vale.
 Atenția  cititorului  este  purtată  nu  atât  asupra  ciobanilor  ungurean  și  vrâncean  , care  se  sfătuiesc  să-l  omoare pe  al  treilea, ci  în primul  rând asupra  ciobanului moldovean.
El  este  un tânăr puternic, de  o  frumusețe  strălucitoare ,este  harnic  și  iubitor  de  animale, pe  care le  privește  cu  dragoste , care  la  rândul  lor  își  arată  recunoștința.
Ciobănașul  moldovean   are  și  calități  cu  totul  remarcabile:agerimea  minții  și  imaginația specifice  poporului  român.
-Tensiunea  dramatica  apare  în  strigătul  mioriței :,,Stăpâne,stăpâne”  și  care  redă  curajoasa înfruntare a  omului  cu  moartea, lupta   lui  cu  destinul.
Ciobanul  moldovean   nu  se  resemnează , nu  se  împacă  cu  moartea ,ciobanul  mioritic  nu  se  confruntă   numai  cu  o moarte  accidentală   și  prematură,  ci   cu  moartea  în  general, căreia  nici  un  om  nu  i  se   poate   opune.
-Într-o  stare  de  liniște ,  ciobanul  moldovean  găsește răgazul  de  a-și   exprima  dorințele  testamentare.
-În  primul  rând,  el  stabilește  locul  și  ritualul de  înmormântare ; ciobanul  moare  în  singurătățile  munților și  ale  brazilor, departe  de  oameni  și  de  obișnuitul   ritual  al  înmormântării  și  este  preluat  aici  de  elementele   naturii.
-Natura ia  înfațișarea  unei  imense  biserici, de  proporții  cosmice, în  care  se  oficiază  o grandioasă  ceremonie  nuptială ,iar  personificarea,,soarele  și  luna /  mi-au  ținut  cununa” ,dă  dimensiunile  cosmice  ale  acestui  spectacol  magnific.
-Atitudinea  ciobanului   moldovean  în  fața  morții  constituie  tema  fundamentală  a  baladei, întrucât  alegoria  morții  că   nunta  constituie   soluția  poetică   și  filozofică   pe  care  o  dă   spiritualitatea  românească  gravelor  probleme  ale  existenței.
-Astfel ,bocetul  funerar  se  realizează   din  șuietul  vântului, din  sunetele  fluierelor , din  plânsul  ,,cu  lacrimi  de  sânge” al  oilor.
-A  doua  dispoziție  testamentară   are  legătură  cu  vârsta  prematură  a  morții sale , care   nu  a  parcurs  toate  momentele  esențiale  ale  existenței: naștere, căsătorie  și  moarte.
-Integrarea  ciobanului  în  ritmurile  eterne  ale  naturii ,singurătatea   sa  nu  va  fi  vegheată   numai  de   obiectele  și  de  ființele  apropiate  muncii  sale  , ci  și  de  elementele  universului:într-o natură  -biserica, soarele  și  luna  îi  vor  ține  cununa,  munții-preoți  îl  vor  veghea  în  eternitate , stelele-făclii vor  fi totdeauna   prezente  deasupra  mormântului.
-Nunta  cu  moartea, reprezentată   printr-o  dublă   alegorie, a  vieții  și  a  iubirii, este  magica, având  rolul  de  a  transfigura  moartea, de a  o  integra într-un ciclu  natural.
-Ultimul  motiv, cel  al  măicuței  bătrâne, închide balada, printr-o  căutare  dramatică  a  celui  dispărut, fără  sorți  de  izbândă .
-Ciobănașul  are  trăsături  fizice  cărora  le  corespunde  câte  un  element  al  naturii  , culorile  contrastante  ale  portretului  ,,spuma  laptelui” , ,,pana  corbului”așază  o  blândă  lumina  pe  chipul  ciobănașului, de  o  rară  frumusețe.
-Din  punct  de  vedere  stilistic, balada  prezintă   figuri  de  stil  complexe, alcătuită  din  comparații, metafore  și  personificări, alegorii, melodicitatea   rimei  împerecheate   sau  a  monorimei.
-Metafora   centrală  în   aceste  versuri  ale  baladei   este  aceea  a  morții,,mândra  crăiasă” ,care  este  un  epitet  și  inversiune   poetică, explicată  în  sens  popular   de  ideea  căderii  unei  stele, semnificând, în  moartea  unei   ființe   umane.

MOROMETII- de Marin Preda

                                           

   Sublinierea  trăsăturilor  unui  text  narativ  și  încadrarea  acesteia  într-un  curent  literar, prin  ilustrarea  temei  și  a  viziunii  despre  lume  a  autorului.

-Romanul  ,,Moromeții” de  Marin  Preda  are  două  volume, primul  a  fost publicat  în  1955, iar  al  doilea  în  1967, ceea  ce  face  ca  acest  roman să  aparțină   perioadei  interbelice.

-Din  punct  de  vedere  al  construcției  și  al  viziunii  despre  lume, această  operă este  un  roman  realist-obiectiv, în  care structura este  circulară, asigurată  de  simetria  incipitului cu  finalul, tematica  este  rurală, acțiunea este încadrată  în  timp  și  spațiu, conflictele  sunt  puternice, viziunea  narativă este  obiectivă.

-Romanul reușește  să  reconstituie  imaginea satului  românesc într-o  perioadă  de  criză, în  preajma  celui  de-al  Doilea  Razboi  Mondial.

-Tema  principală  este  cea  a  familiei, surprinsă  într-un  proces iremediabil de  destrămare, la  care  se  adaugă  tema  timpului  sau  tema  iubirii.

-Axa  fundamentală  a  romanului (  volumul  I )  pe  care  este  așezată  actiunea  este  timpul  îngăduitor  , într-un  moment  de  răscruce  ,sub  presiunea  unor evenimente  necruțătoare.

-Acțiunea  romanului  este  plasată  spațial  în  comuna  Siliștea-Gumești din  județul  Teleorman  și  temporal  cu  trei  ani  înaintea celui  de-al  Doilea  Război  Mondial.

-În  centrul  romanului  se  află  Moromeții  , o  familie  numeroasă, cu  copii  proveniți  din   două  căsătorii.

-Catrina  îi  crescuse  de  mici, cu  greu , pe  cei  trei  băieți ai  lui  Moromote, care  încep  s-o  urască.

-Nemulțumirile  sunt  alimentate  permanent  de  când  copii  erau  mici  de  către  Guica, nemulțumită  de   căsătorie  lui  Moromete.

-La  rândul său, Ilie  Moromete  consideră  că  esențial  pentru  familia  sa  este să  păstreze  pământul  întreg   pe care  să-l  lase  apoi  fiilor  săi.

-Dar, Paraschiv  , Nilă  și  Achim  nu  înțeleg  această  dorință  a  tatălui  , ei  tânjind  după  independență  economică   și   câștig  rapid. 

-De  aici  vine  planul  secret  de  a  pleca  la  București  pentru  a-și  găsi  un rost, pus  în  practică mai  întâi  prin  plecarea  lui  Achim  cu  oile  și  apoi  prin  fuga  lui  Paraschiv  și  a  lui  Nilă  , cu  caii, din   finalul  romanului.

-Intervalul  surprins  se  derulează  de  la  începutul  verii  până la sfârșitul  ei  și  poate  fi  segmentat  în  trei  părți: primul  ține  de  sâmbătă  seara  până duminică  noapte, conține  scene  care  ilustrează  monografic  viața  satului (cina, tăierea  salcâmului, întâlnirea  duminicală  din  poiana  lui  Iocan, hora), al  doilea  se  derulează  pe  parcursul  a  doua  săptămâni, începând  cu  plecarea  lui   Achim  cu  oile,  la  București,  iar  al  treilea  episod  ține  de  la  începutul  secerișului   până  la   sfârșitul  verii, când Nilă  și  Paraschiv  fug  la  București  cu  caii.

-Romanul  prezintă   un  conflict  puternic  care  evoluează  pe  mai  multe  direcții: conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  fii  săi  din  prima  căsătorie, Paraschiv, Nilă  și  Achim; conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  soția  sa  Catrina; conflictul  dintre  Moromete  și  sora  sa  Maria, zisă  Guica.

-Conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  fii  săi  din  prima  căsătorie  apare  conturat  încă  de  la  început, din  scena  cinei, unde  așezarea   membrilor  familiei  la  masă  este  semnificativă  pentru  relațiile  dntre  ei  și  are  la  bază  dezacordul  dintre  tată  și  fii  săi  din  prima  căsătorie, provenit  din   viziuni  diferite  asupra  vietii  și  a  valorilor.

-Dacă  tatăl  prețuiește  armonia   familiei, liniștea  casei, băieții  valorizează  banul   și  puterea  pe  care  acesta  o  dă.

-Cel  de-al  doilea  conflict, între  Moromete  și  soția  sa  Catrina, are  la  bază  o  promisiune  neonorată  de  soț, aceea  de  a  trece  casa  și  pe  numele  Catrinei.

-În  timpul  secetei  de  după  Primul  Război  Mondial, Catrina  vânduse   un pogon  din  lotul  ei, pentru  a  întreține  familia, iar  Moromete  îi  făcuse  atunci  promisiunea  de  a  o  trece  în  actele  casei, fapt  care  a  fost   amânat  mereu , spre  disperarea  femeii  care,  după  moartea  soțului , se  și  vedea  alungată  de  către  fii  vitregi.

-Conflictul  dintre  Ilie  Moromete  și  sora  sa  are  la   bază  dorința  neîmplinită  a   acesteia  ca  fratele  să  nu  se  mai  fi   recăsătorit ,iar  ea  să fi  avut  grijă  de  cei  trei  băieți.

-Faptul  că  Moromete  nu  a  ascultat-o  a  făcut  să  îl  urască  și  să-l  învrăjbească  și  pe  cei  trei  fii  împotriva  tatălui  și  pe  cei  trei  fii  împotriva  tatălui  și  a  mamei  vitrege.

-Scena  cinei  este  semnificativă  pentru evoluția conflictelor din  sânul  familiei ,la  masă  copiii  se  așează  astfel: cei  trei  frați  vitregi  stăteau  spre partea   din  față  a  tindei, Catrina  stătea  întotdeauna  lângă  vatră ,lângă  ea  îi  avea  pe  Niculae, Ilinca  și  Tita, copii  făcuți  cu  Moromete.

-Moromete  stătea  parcă  deasupra  tuturor ,locul  său arată  că  tatăl  este  stăpânul  familiei , el  decide  cu  privire  la  soarta  acesteia, rol  care  va  fi  contestat   de  cei  trei  fii  prin  dorința  de  a  ieși  de  sub  autoritatea  tatălui  într-un  mod  care   frânge  echilibrul  familiei.

-O  altă  scenă  semnificativă  pentru   procesul  de  degradare  a   familiei  tradiționale  este  cea  a  tăierii  salcâmului , primul  semn  al  unor  vremuri  grele   pentru  Ilie  Moromete.

-Salcâmul  ,martor și  păstrător     al  vieții  țărănești  anunță  prin   sfârșitul  său   prăbușirea  satului   tradițional și  al  familiei  Moromete, amenințată  de schimbările  aduse  de  vremuri.

-Destrămarea  familiei  Moromete  este  extinsă  și  în  cel  de-al  doilea  volum, prin  încercările  tatălui  de  a-și  convinge fii   să  se  întoarcă   în  sat, încercări  sortite  eșecului , căci  băieții   își   făcuseră   un  rost  în  capitală: Paraschiv lucra  ca  sudor  la  tramvaie, Nilă  era  sudor  la  un   bloc  și  Achim avea  un  mic  magazin  alimentar .

-La  rândul  său, Catrina  supărată  pe  încercările  lui  Moromete  de  a-și readuce  fii ,îl  părăsește  și  se  duce  să  locuiască  la  fiica  ei  din  prima  căsătorie.

-Destrămarea  familiei  continuă  cu  moartea  lui  Nilă  la  război, și  cu schimbările  pe  care  noua  orânduire  comunistă   le  aduce  în  sat.

-În  concluzie , prin  destinul  familiei  Moromete, Marin  Preda   surprinde  în mod  semnificativ   viața  satului  românesc  din  preajma  și  după  cel  de-al  Doilea  Război  Mondial, perioadă  de  răscruce  pentru  întreaga  societate românească  confruntată   cu  legile  istoriei, cu  timpul  care  nu  mai  are  răbdare cu  oamenii.